Ion Cristoiu: Bilanţ 2021. Topul momentelor politice externe

1. Ultimul soldat american părăseşte Afganistanul.

30 august 2021

Din cînd în cînd, marile edituri de pe glob publică sub titlul Fotografiile secolului sau Fotografiile deceniului imagini semnificative despre un Eveniment cu efecte importante pentru istoria Lumii.

Fotografia făcută din interiorul unui avion de transport american, pe 30 august 2021, cu un minut înainte de miezul nopţii de 30 spre 31 august 2021, a generalului american Chris Donahue, Comandantul celei de-a 82-a diviziuni aeriene a Armatei SUA, urcînd în avion, e una dintre imaginile care-şi merită cu prisosinţă locul într-un album gen Fotografiile secolului.

Ea surprinde, strînse la un loc, trei finaluri istorice:

a) Încheierea prezenţei militare americane de 20 de ani în Afganistan. Fiind vorba de o forţă militară de ocupaţie, chiar dacă beneficiind de acceptul unui Guvern marionetă, putem compara acest final cu cel al retragerii SUA din Vietnam, cu cel al retragerii URSS din Afganistan şi cu cel al retragerii trupelor sovietice din Austria. Deşi la vremea respectivă comentatorii au văzut în aceste retrageri înfrîngeri pentru o Mare Putere, în realitate, ele au fost o victorie. Victoria unor decizii înţelepte, pragmatice, luate împotriva nemulţumirilor din partea sistemului militar şi a dezamăgirii din partea populaţiei. Retragerea SUA din Afganistan, decisă de Joe Biden şi dusă pînă la capăt de acesta împotriva uriaşei presiuni de a renunţa, a pus în evidenţă, în persoana preşedintelui american, o personalitate de prim rang. Pentru că adevăratul conducător e cel care taie nodul gordian al unei probleme lăsate în nerezolvare de înaintaşi. Contrar previziunilor afectate de emoţii de la vremea respectivă, retragerea din Afganistan n-a ştirbit cu nimic autoritatea SUA în lume.

b) Încheierea celei mai mari operaţiuni de evacuare aerienă din istoria SUA. Desfăşurată pe parcursul a 17 zile, Operaţiunea a fost un succes. La o adică poate fi considerată o repetiţie în condiţii reale pentru alte astfel de operaţiuni.

c) Încheierea tărăboiului mediatic planetar, care a durat două săptămâni, creat de tragedia afganilor care fugeau din ţara cucerită de talibani. Imaginile transmise în direct de la aeroport, dar mai ales intervenţiile unor afgani (unele lesne de a fi bănuite de născociri manipulatoare) s-au vrut un efort de a-l face pe Joe Biden să se răzgîndească. N-au reuşit. Acum, după patru luni de la plecarea ultimului soldat american, subiectul Afganistan a fost împins în plan secund. După cum era de aşteptat, Occidentul s-a grăbit să uite Afganistanul. Atît de tare că în presa occidentală a dispărut pînă şi subiectul Situaţia celor evacuaţi din Afganistan în ţările occidentale.

2. Întîlnirea de la Geneva dintre Joe Biden şi Vladimir Putin.

16 iunie 2021.

A fost prima întîlnire oficială dintre Vladimir Putin şi Joe Biden ca preşedinte al SUA.

Beneficiind de o mediatizare ieşită din comun, întîlnirea a fost o victorie însemnată a lui Vladimir Putin. Prăbuşirea URSS a împins Federaţia Rusă din statutul de superputere în cel de putere regională. Chiar dacă din punct de vedere militar Rusia contează, din punct de vedere economic ea poate concura doar o mare ţară europeană, ca Anglia, de exemplu, dar în nici un caz America. Întîlnirea de la Geneva a conferit Rusiei poziţia de superputere de care ţine cont superputerea numită America. În realitate, America are drept adversar în planul superputerii planetare doar China. Cum însă cu China e mult mai complicat pentru America să aranjeze o întîlnire la nivel înalt, preşedintele Joe Biden preferă întîlnirile SUA-Federaţia Rusă. E o formulă subtilă de a abate atenţia de la eşecul tentativelor de a organiza o întîlnire SUA-China la cel mai înalt nivel.

3. Investirea noului Guvern în Germania.

8 decembrie 2021

Sprijinit de o Coaliţie SPD, Verzi, Liber Democraţi, noul Guvern german va reuşi cu greu să păstreze poziţia Germaniei de Stăpîn al Europei, de pe vremea Angelei Merkel. Contrar aşteptărilor, SPD-ul a obţinut un scor modest la alegeri. Guvernul e de colaborare şi nu în jurul SPD. Noul cancelar Olaf Sholtz n-are autoritatea Angelei Merkel. Pe de o parte, pentru că nu e un politician de calibrul Angelei Merkel. Pe de alta, pentru că se vede obligat, în luarea unor decizii tari, să ţină cont de interesele şi îndeosebi de ifosele celor două partide aliate. Dacă Macron cîştigă prezidenţialele din aprilie 2022, Uniunea Europeană va trece sub influenţă franceză.

4. Eric Zemmour – eseist de renume – se înscrie ca independent în cursa pentru prezidenţialele din Franţa.

30 noiembrie 2021

Ca viziune asupra Franţei şi a Lumii, Eric Zemmour se situează la Dreapta lui Marine Le Pen. Pentru a avea şanse în turul al doilea, Marine Le Pen s-a bruxellizat niţel. Eric Zemmour s-a afirmat, înainte de înscrierea în cursă, ca o personalitate de extremă dreaptă care spune lucrurilor pe nume, în timp ce Marine Le Pen a început s-o scalde. Pînă la înscrierea în cursă a lui Eric Zemmour multe din adevărurile sale puteau fi ocolite de presa franceză. Acum, dată fiind mai noua condiţie a eseistului, poziţiile sale tranşante nu mai pot fi boicotate. Noua situaţie a influenţat spectaculos discursul celorlalţi competitori, mai ales a candidatei Dreptei tradiţionale, Valérie Pécresse, care au preluat deja unele din temele lui Eric Zemmour.

5) Roverul NASA Perseverance transmite primele imagini de pe Marte.

18 februarie 2021.

În acest timp, un virus, Covid 19, continuă să facă ravagii pe Pămînt. Sîntem în decembrie 2021. Au trecut doi ani de Pandemie. Incredibila victorie a inteligenţei umane prin transmiterea de imagini de pe Marte a pus din nou întrebarea chinuitoare, întrebare ivită chiar din debutul Pandemiei:

Cum de Omul, care a trimis un dispozitiv pe Marte, de la care a primit imagini, e neputincios în faţa unui virus?!

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro