Unul dintre efectele observate de cercetători este extinderea perioadelor și a zonelor în care pot supraviețui căpușele și țânțarii. Potrivit Live Science, temperaturile mai ridicate le permit acestor organisme să rămână active mai mult timp și să se răspândească în regiuni în care condițiile climatice nu le erau favorabile până acum.
Cercetătorii urmăresc deja acest fenomen în Statele Unite, unde schimbările de temperatură, seceta și inundațiile pot modifica răspândirea unor infecții transmise de căpușe și țânțari și ar putea favoriza inclusiv bacteriile rezistente la antibiotice. O atenție deosebită este acordată căpușelor, care sunt responsabile pentru transmiterea majorității bolilor răspândite prin astfel de organisme în statele americane.
Boala Lyme, o infecție bacteriană transmisă prin mușcătura unor căpușe infectate, afectează deja un număr mare de persoane. Extinderea perioadei de activitate a căpușelor poate favoriza apariția lor în regiuni în care condițiile climatice erau anterior mai puțin favorabile.
Fenomenul este relevant și pentru Europa. Organizația Mondială a Sănătății arată că schimbările climatice modifică distribuția unor vectori care transmit boli, iar căpușele care pot transmite boala Lyme și encefalita de căpușă sunt întâlnite la altitudini și latitudini mai mari decât în trecut.
Încălzirea climei nu înseamnă însă automat mai multe îmbolnăviri. Riscul depinde și de prezența agenților patogeni, dar și de expunerea oamenilor și de măsurile de protecție.
Schimbarea este vizibilă și în cazul țânțarilor. Unele specii capabile să transmită boli se răspândesc deja în tot mai multe zone ale Europei, unde temperaturile ridicate se mențin pentru perioade mai lungi.
Țânțarul-tigru (Aedes albopictus), care poate transmite virusurile ce provoacă dengue, chikungunya și Zika, era stabilit în 2025 în 16 țări europene și 369 de regiuni, față de 114 regiuni cu zece ani înainte, potrivit Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC).
ECDC a avertizat că Europa se confruntă cu sezoane mai lungi și mai intense de transmitere a bolilor răspândite de țânțari. Continentul a înregistrat în 2025 un număr record de focare de chikungunya, iar transmiterea locală a fost detectată în regiuni în care nu mai fusese raportată anterior.
Virusul West Nile este transmis oamenilor prin înțepătura țânțarilor infectați, care preiau virusul în principal de la păsări sălbatice infectate. De asemenea, temperaturile ridicate pot prelungi perioada de activitate a țânțarilor și pot favoriza dezvoltarea virusului în organismul acestora.
Seceta poate avea un efect aparent paradoxal. Deși țânțarii au nevoie de apă pentru reproducere, perioadele secetoase pot concentra păsările și țânțarii în jurul acelorași surse de apă, favorizând circulația virusului.
Riscul este prezent și în România. În 2025, județul Sălaj s-a numărat printre regiunile europene care au raportat pentru prima dată infecții cu West Nile dobândite local. În total, România a raportat 49 de cazuri dobândite local în acel an, potrivit Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC).
În 2026, circulația virusului s-a intensificat. Până la 17 septembrie, România raportase 91 de cazuri dobândite local, iar 22 de zone din țară erau afectate. La nivel european, ECDC înregistra 1.482 de cazuri în 16 țări.
Dengue, o infecție virală transmisă prin înțepătura țânțarilor infectați, a fost asociată mult timp în special cu regiunile tropicale și subtropicale. În Europa, cele mai multe persoane diagnosticate s-au infectat în timpul călătoriilor în alte regiuni ale lumii. Există însă și cazuri în care transmiterea s-a produs chiar în Europa, la persoane care nu călătoriseră în zone unde boala circulă în mod obișnuit.
Răspândirea țânțarilor din genul Aedes, un grup de țânțari care se adaptează tot mai bine condițiilor din Europa, împreună cu temperaturile favorabile și deplasările internaționale, crește riscul apariției unor focare locale.
ECDC avertizează că Europa intră într-o nouă etapă, în care sezonul de transmitere a bolilor răspândite de țânțari devine mai lung și mai intens, iar apariția acestor boli în tot mai multe zone ar putea deveni obișnuită.
Un efect mai puțin evident privește bacteriile rezistente la antibiotice. Cercetătorii de la Institutul de Tehnologie din California (Caltech) au constatat că, în solurile foarte uscate, condițiile de mediu pot favoriza bacteriile care posedă gene de rezistență.
Utilizarea excesivă sau incorectă a antibioticelor rămâne una dintre principalele cauze ale rezistenței la aceste medicamente. Cercetările arată însă că și schimbările de temperatură, seceta și precipitațiile pot influența răspândirea bacteriilor rezistente.
Unele bacterii pot transmite altor bacterii gene care le ajută să reziste antibioticelor. Astfel, această rezistență se poate răspândi și la bacterii care pot provoca infecții la oameni.
Un studiu asupra bacteriei Salmonella a asociat schimbările climatice, la nivel global, cu o creștere de aproximativ 10% a genelor care ajută bacteriile să reziste antibioticelor.
Seceta poate concentra bacteriile în sursele de apă care rămân, în timp ce inundațiile pot avea efectul opus, transportând microorganismele și răspândindu-le în alte zone.