ANALIZĂ: Cele cinci provocări ale viitoarei Comisii Europene

- Creşterea economică şi lupta împotriva şomajului

Lupta împotriva şomajului şi relansarea economică reprezintă o prioritate pentru noua Comisie. Imediat ce a fost desemnat la conducerea Executivului european, Jean-Claude Juncker a promis un plan de investiţii în valoare de 300 de miliarde de euro, sumă care va fi luată din fondurile europene şi din resursele Băncii Europene de Investiţii.

În plus, Juncker a înfiinţat un post de vicepreşedinte al Comisiei Europene special pentru gestionarea acestei priorităţi, însă acesta riscă să aibă o marjă de manevră limitată, întrucât Executivul de la Bruxelles are prerogative reduse în domeniul social. O altă dificultate va fi legată de dezbaterea între austeritate şi creşterea economică, unii temându-se că o politică în favoarea creşterii economice va duce la o relaxare a reformelor şi a măsurilor de diminuare a deficitelor publice.

Ţări precum Franţa şi Italia se pronunţă pentru relaxarea austerităţii bugetare, un apel care întâmpină periodic opoziţia statelor ce suţin "consolidarea bugetară", în special Germania. La Bruxelles, se pariază mai degrabă pe acordurile comerciale, piaţa internă sau dezvoltarea digitală pentru înfiinţarea de noi locuri de muncă şi relansarea economiei.

Ideea privind stabilirea unui salariu minim în fiecare stat membru UE, promovată de stânga, a câştigat susţinere, în special după formarea coaliţiei între conservatori şi social-democraţi în Germania. La rândul său, viitorul preşedinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, susţine o astfel de iniţiativă.

- Politica externă

Conflict în Ucraina şi criză cu Rusia, ameninţarea islamistă în Irak şi în Siria, cu efecte asupra Europei, tensiuni permanente în Orientul Mijlociu - sunt doar câteva dintre dosarele pe care le avea de gestionat viitoarea Comisie. Uniunea Europeană va trebui să găsească dialogul potrivit cu Rusia, pentru a menţine presiunea asupra Moscovei, dar fără să provoace o ruptură.

În sud, Uniunea Europeană are în vedere consolidarea cooperării cu ţările de origine şi de tranzit pentru imigraţia ilegală, în special Africa şi Turcia.

În ceea ce priveşte extinderea, Uniunea Europeană va rămâne în formula cu 28 de state membre, potrivit declaraţiilor făcute în acest sens de Jean-Claude Juncker. Niciun stat candidat nu va finaliza procesul de aderare, iar în acest caz Serbia şi Muntenegru vor trebui să mai aştepte.

Dificultăţi ar putea veni din interiorul UE, prin referendumurile pentru independenţă organizate în Scoţia şi Catalonia. Coeziunea Celor 28 riscă să fie pusă la încercare pe fondul divergenţelor privind acceptarea unei Scoţii independente în UE.

- Relaţiile cu Londra

Sub presiunea intensă din partea euroscepticilor, premierul David Cameron a promis că, dacă va fi reales, va organiza până în 2017 un referendum cu privire la rămânerea Marii Britanii în UE. Pentru a evita un astfel de scenariu, instituţiile europene sunt dispuse să facă o serie de concesii Londrei, care nu doreşte să renunţe la prerogative în favoarea Bruxelles-ului.

În acest context, Londra a obţinut portofoliul serviciilor financiare în viitoarea Comisie, iar Jean-Claude Juncker a înfiinţat un post de prim-vicepreşedinte pentru "îmbunătăţirea legislaţiei" europene.

- Acordul comercial cu Statele Unite

Acordul Transatlantic de Liber Schimb (TTIP) lansat de Comisia Barroso a fost criticat pentru lipsa de transperanţă, iar europenii şi-au exprimat temerile cu privire la accesul produselor modificate genetic pe piaţa din UE. Dezbaterea are în vedere în prezent posibile ingerinţe ale companiilor străine în politicile publice, prin intermediul unei proceduri de arbitraj existentă în Statele Unite.

Dezacordurile între cele două blocuri sunt numeroase şi încetinesc negocierile, deja puse la grea încercare de scandalul de spionaj apărut la sfârşitul anului 2013. În consecinţă, şansele semnării tratatului până la sfârşitul anului 2015 sunt foarte reduse. Progresul negocierilor va depinde de viitorul comisar pentru Comerţ şi de încrederea pe care aceasta va reuşi să o restabilească în capitalele europene.

- Energia şi clima

Folosirea energiei ca armă politică de către Rusia îi obligă pe europeni să diversifice şi să securizeze sursele de aprovizionare. În acest sens, toate opţiunile sunt pe masă, inclusiv energia nucleară şi gazele de şist. Obiectivul final este reducerea dependenţei de Rusia şi plata unei facturi de 400 de miliarde de euro anual pentru aciziţionarea de petrol, gaze şi cărbune de către statele europene.

Va trebui însă să se ţină cont de obiectivele luptei împotriva încălzirii climatice şi de faptul că strategia energetică aparţine exclusiv guvernelor, dar şi obstacolele care ar putea fi ridicate de marile companii ale căror interese vor fi ameninţate.