Mihai Fifor: Bucureștiul a luat o pauză de la a conta. Ce spune despre noua alianță Turcia-Arabia Saudită-Pakistan

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Fostul ministru atrage atenția asupra tratatului semnat recent de Turcia, Arabia Saudită și Pakistan la Mecca și consideră că acesta reprezintă un semnal important privind schimbarea echilibrelor de putere din Orientul Mijlociu.

Mihai Fifor: „România nu mai contează în politica externă mare”

Fifor afirmă că România „nu mai contează în politica externă mare” și acuză guvernele succesive că au schimbat constant prioritățile de politică externă, fără să construiască și să urmărească obiective strategice pe termen lung.

În opinia sa, această lipsă de consecvență a dus la „diluarea până aproape de dispariție a relevanței României ca actor regional”.

„România e pe nicăieri”, scrie fostul ministru al Apărării, înainte de a critica modul în care Bucureștiul și-ar fi ratat șansa de a avea un rol mai important în regiune.

Bulgaria mută forțe de la granița cu Turcia la frontiera cu România, după explozia de la Kardam

Dronă venită dinspre România a explodat în Bulgaria, la 100 de metri de graniță. Incidentul, lângă gazoductul Transbalcanic / Precizările MApN

Critici la adresa politicii externe de la București

Fifor susține că România ar fi trebuit să își consolideze sistematic relațiile cu Varșovia și Ankara, pe care le consideră esențiale pentru o construcție regională serioasă pe Flancul Estic și la Marea Neagră.

„Bucureștiul a luat o pauză de la a conta”, afirmă Fifor, descriind situația drept o „dulce derivă dâmbovițeană”.

El avertizează că lumea se schimbă rapid, iar statele care nu își construiesc propriile relații strategice riscă să își piardă influența.

Alianța Turcia-Arabia Saudită-Pakistan, analizată de Fifor

Fostul ministru se referă apoi la tratatul semnat la Mecca de Turcia, Arabia Saudită și Pakistan, despre care spune că nu trebuie privit doar ca o apropiere între statele lumii musulmane.

În opinia sa, cele trei țări sunt unite mai degrabă de o nevoie pragmatică de securitate, într-un moment în care garanțiile tradiționale nu mai par la fel de sigure.

Fifor consideră că fiecare dintre cele trei state aduce elemente diferite în această ecuație. Turcia dispune de forță militară, experiență operațională și o industrie de apărare tot mai autonomă, Arabia Saudită vine cu resurse financiare, energie și influență regională, iar Pakistanul cu o armată numeroasă și capacitate nucleară.

„Adevărata întrebare nu este cine se află la masă, ci cine lipsește”

Unul dintre punctele centrale ale analizei lui Fifor este absența Iranului din această formulă.

„Iranul”, răspunde el la întrebarea privind cine lipsește de la masa negocierilor, susținând că apariția unui pol de putere construit fără Teheran reprezintă o schimbare importantă pentru echilibrul regional.

Fifor avertizează că această construcție nu trebuie interpretată exclusiv prin raportarea la Iran. În ecuație se află și Israelul, întrucât apropierea dintre Turcia, Arabia Saudită și Pakistan poate modifica balanța regională.

Fifor: Arabia Saudită își caută „alternative” la garanțiile SUA

Postarea lui Mihai Fifor se concentrează și asupra rolului Statelor Unite în Orientul Mijlociu.

El amintește atacurile din 2019 asupra instalațiilor petroliere saudite de la Abqaiq și Khurais și susține că episodul a arătat Riyadhului diferența dintre a fi protejat de SUA și a avea certitudinea că Washingtonul va interveni militar atunci când interesele saudite sunt atacate.

Fifor consideră că Arabia Saudită își diversifică astfel opțiunile strategice. Riyadhul își dezvoltă relațiile cu China, discută cu Rusia, s-a reconciliat cu Iranul prin medierea Beijingului și își consolidează relația militară cu Pakistanul și Turcia.

„Își transformă dependențele în opțiuni”, afirmă Fifor.

„Nu asistăm la nașterea unei lumi antiamericane”

În viziunea lui Fifor, schimbările din Orientul Mijlociu nu înseamnă apariția unei lumi antiamericane, ci sfârșitul confortului oferit de ordinea unipolară.

El susține că state precum Turcia, India și Arabia Saudită își construiesc relațiile într-o manieră flexibilă, putând fi simultan aliați, competitori sau parteneri economici, în funcție de domeniu.

Mesaj pentru România: „Nu putem externaliza securitatea”

Fifor leagă schimbările geopolitice de situația României și susține că NATO trebuie să rămână fundamentul securității naționale, iar parteneriatul strategic cu Statele Unite este vital.

În același timp, avertizează că România nu își poate externaliza complet securitatea. Articolul 5 al NATO, spune el, nu poate produce muniție în fabricile românești, nu poate asigura securitatea energetică și nu poate înlocui o strategie națională sau o industrie proprie de apărare.

Relația cu Turcia și Polonia, esențială pentru București

Fostul ministru al Apărării insistă asupra importanței relației cu Turcia, despre care spune că ar fi trebuit să fie unul dintre pilonii strategiei României la Marea Neagră.

„Turcia nu este doar un aliat NATO aflat pe celălalt mal al Mării Negre”, afirmă Fifor, subliniind forța militară a Ankarei, industria sa de apărare și influența regională în creștere.

În același timp, el susține că Bucureștiul ar fi trebuit să construiască mai consecvent relația cu Varșovia, pe axa nord-sud a Flancului Estic.

„Alianțele nu înlocuiesc puterea unui stat”

În încheiere, Fifor spune că România trebuie să își folosească poziția geografică și alianțele pentru a-și consolida propria capacitate strategică.

„Alianțele nu înlocuiesc puterea unui stat, ci o multiplică, dacă acea putere există”, afirmă el.

Fostul ministru încheie într-o notă critică la adresa Bucureștiului, avertizând că România riscă să rămână în afara noilor configurații geopolitice.

„Lumea nu ne așteaptă. Iar de data asta, miza nu este să prindem poza, ci să nu rămânem în afara ei”, conchide Fifor.