Ofensiva lui Netanyahu asupra Iranului, pentru a-i opri programul nuclear, „este cel mai important lucru pe care l-a făcut”

Însă analiştii internaționali nu sunt de aceeași părere cu cercul de putere de la Ierusalim, catalogând acțiunea drept „cea mai riscantă mișcare făcută de Netanyahu în decenii de viață politică”, potrivit Ziarului Financiar.

Decizia lui Netanyahu, de a ataca direct Iranul, trimițând peste 200 de avioane să lovească ținte iraniene, este un atac de o amploare fără precedent în ultimele patru decenii și un moment de cotitură, apreciază Financial Times. Acțiunea israeliană a transformat un conflict latent, alimentat prin interpuși, într-un război deschis între doi dintre cei mai influenți actori ai Orientului Mijlociu.

Raidul aerian a avut ca obiectiv infrastructura nucleară a Iranului, sisteme de apărare aeriană, instalații de rachete, dar și comandanți militari și oameni de știință cu rol-cheie în programele strategice ale republicii islamice. Operațiunea a fost declanșată după aproape doi ani de confruntări indirecte între Israel și Iran, confruntări care au inclus misiuni sub acoperire, atacuri cu drone și sprijinirea de grupări militante.

„Nu puteam aştepta un alt moment pentru a acţiona”

În toată această perioadă, forțele israeliene au slăbit rețeaua de aliați a Teheranului din regiune. Hezbollah, cea mai influentă organizație interpusă în alianțele iraniene, și-a văzut capacitățile diminuate, regimul Assad din Siria a fost mult destabilizat, iar Fâșia Gaza a suferit distrugeri masive după ofensiva israeliană împotriva grupării Hamas.

Surse din cadrul armatei israeliene au precizat că ofensiva a fost declanșată într-un moment considerat oportun tactic, dat fiind faptul că programul nuclear iranian s-ar afla într-un stadiu avansat, aproape de punctul în care regimul de la Teheran ar fi produs o armă nucleară.

Capacitatea limitată a Hezbollah de a reacționa eficient, după ce apărarea aeriană și producția de rachete a Iranului au fost slăbite în ultimul an, ar fi fost văzută, de asemenea, ca o „fereastră de oportunitate: „Nu ne putem permite să aşteptăm un alt moment pentru a acţiona, nu avem altă opţiune. Evenimentele recente şi cele din trecut ne-au învăţat că, atunci când duşmanul încearcă să ne distrugă, nu trebuie să închidem ochii”, a afirmat șeful Statului Major al armatei israeliene, Eyal Zamir.

Decizia atacului a fost luată luni, iar „americanii au ştiut tot timpul ce se pregăteşte”

În decursul anilor, Israelul a desfășurat eforturi secrete de sabotare a programului nuclear iranian, prin operațiuni sub acoperire, atacuri cibernetice și acțiuni țintite împotriva oamenilor de știință implicați în dezvoltarea tehnologiei nucleare. Cea mai cunoscută este Stuxnet, un virus informatic creat de SUA și Israel, care a vizat instalațiile nucleare din Natanz, Iran. Dezvăluit în 2010 de The New York Times, The Washington Post și alte publicații, virusul a întârziat considerabil programul nuclear iranian, fiind considerat una dintre cele mai importante operațiuni cibernetice din istorie.

Potrivit experților, Netanyahu a fost încurajat de succesul campaniilor militare desfășurate împotriva forțelor afiliate Iranului în regiune, dar și de evoluțiile de pe scena politică internațională. Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă ar fi contribuit la această decizie de escaladare. Spre deosebire de administrația Biden, care a criticat guvernul de extremă dreapta condus de Netanyahu pentru acțiunile din Gaza și pentru politica de colonizare din Cisiordania ocupată, administrația Trump nu s-a opus în mod activ planurilor israeliene. Sursele Financial Times au declarat că decizia de finalizare a pregătirilor pentru atacul împotriva Iranului a fost luată luni, 9 iunie, iar „americanii au ştiut tot timpul ce se pregăteşte”.