Potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM), 682 de persoane erau confirmate dispărute până la 16 martie 2026, însă numărul real este considerat mult mai mare, arată AP. Fenomenul este descris drept „naufragii invizibile” – cazuri în care ambarcațiuni dispar fără urmă, fără ca autoritățile să confirme oficial incidentele.
Organizațiile pentru drepturile omului avertizează că accesul la informații a devenit tot mai limitat. Italia, Tunisia și Malta sunt acuzate că au restricționat datele privind operațiunile de salvare și naufragiile. Această lipsă de transparență face dificilă verificarea incidentelor și reduce vizibilitatea tragediilor. „Este o strategie a tăcerii”, a declarat Matteo Villa, cercetător specializat în migrație.
Pentru familiile migranților dispăruți, lipsa informațiilor este devastatoare. Cadavre ajung frecvent la țărm în Italia și Libia, în timp ce rudele rămân fără răspunsuri. În multe cazuri, nu există confirmări oficiale privind soarta celor plecați. „Europa ar trebui să știe că acești oameni au familii, visuri și pasiuni”, a spus un lider al comunității de migranți din Tunisia.
Situația s-a deteriorat după ciclonul Harry, care a lovit regiunea la finalul lunii ianuarie, cu vânturi puternice și valuri de până la 9 metri. Organizațiile umanitare estimează că peste 1.000 de persoane ar fi dispărut în urma furtunii, însă autoritățile nu au confirmat oficial aceste cifre. În lipsa unui sistem centralizat de monitorizare, multe dintre aceste cazuri rămân neclarificate.
Din mai multe ambarcațiuni dispărute în timpul furtunii, doar un singur supraviețuitor a fost identificat. Acesta a fost salvat de o navă comercială și a declarat că se afla la bord alături de aproximativ 50 de persoane, unele dintre ele fiind deja decedate.
Pe lângă lipsa de informații oficiale, organizațiile umanitare se confruntă cu restricții și reduceri de finanțare. Accesul acestora în zonele de intervenție este limitat, ceea ce face și mai dificilă documentarea tragediilor. „Vedem nu doar restricționarea accesului umanitar, ci și a informației”, avertizează reprezentanții OIM.
Deși tragediile continuă, acestea ajung tot mai rar în atenția publicului. Experții susțin că lipsa datelor oficiale contribuie la scăderea interesului mediatic, iar disparițiile rămân adesea neconfirmate și neinvestigate. Astfel, Marea Mediterană continuă să fie una dintre cele mai periculoase rute de migrație din lume, în timp ce sute de oameni dispar fără urmă.