WSJ: Arsenalul balistic iranian generează riscuri majore pentru SUA şi Arabia Saudită

Anunţul făcut vineri de Washington privind instalarea unor sisteme antibalistice suplimentare şi consolidarea efectivelor militare în Arabia Saudită intensifică tensiunile cu Iranul, care a avertizat că orice atac va genera un "război total".

"Republica Islamică Iran ar fi un adversar total diferit faţă de ce era ultima dată când naţiunea a fost vizată direct de SUA, în 1988. Acum, Iranul are mii de rachete, multe putând atinge Israelul, zona Mediteranei şi, în anumite cazuri - conform SUA - putând evita sistemele antibalistice saudite. Iranul are trupe şi miliţii loiale care pot lansa rachete din Yemen, Irak, Siria şi Liban. De asemenea, Iranul are peste două milioane de militari, membri ai trupelor speciale, rezervişti şi combatanţi paramilitari. În acest context, Iranul avertizează că multe poziţii militare americane sunt expuse riscurilor", notează editorialistul Sune Engel Rasmussen, într-un articol publicat în Wall Street Journal sub titlul "Arsenalul balistic consolidat al Iranului generează riscuri pentru SUA şi Arabia Saudită".

"Americanii cred că vor fi în siguranţă dacă se află la 400 de kilometri distanţă de noi. Dar, oriunde s-ar afla, imediat ce ar izbucni un război, le vom ataca prima dată navele", a ameninţat recent Amir Ali Hajizadeh, un comandant militar iranian.

WSJ notează că, începând de la jumătatea anilor 1980, Iranul a dezvoltat unul dintre cele mai mari şi mai adaptabile arsenale balistice din Orientul Mijlociu. Iranul a negat implicarea în atacurile din 14 septembrie, care au vizat rafinării din Arabia Saudită, revendicate de insurgenţii huthi din Yemen, aliaţi ai Teheranului. "Dar, dacă Washingtonul şi Riyadul au dreptate în atribuirea responsabilităţii, Teheranul, sub presiunea sancţiunilor americane, a demonstrat voinţa şi capacitatea de a riposta. Arsenalul balistic al Iranului reprezintă acum un element central al strategiei de apărare. Gardienii Revoluţiei, care au misiunea de a apăra Iranul de inamicii străini, gestionează cea mai mare parte a acestui arsenal", subliniază editorialistul.
Unii experţi în armament afirmă că atacurile care au vizat rafinării saudite par a fi opera uneia dintre cele mai avansate rachete iraniene, Soumar. Racheta de croazieră, dezvăluită de Iran în 2015, are cea mai mare rază de acţiune din arsenalul iranian, 1.930 de kilometri sau 2.895 de kilometri, dacă afirmaţiile Teheranului sunt adevărate.

Rachetele de tip Soumar constituie doar una dintre modalităţile prin care Iranul şi-a transformat forţele armate începând din 1988, când Forţele Navale americane au scufundat două nave militare iraniene şi au distrus o platformă petrolieră iraniană ca reacţie la lovirea de către un vas american a unei mine în Golful Persic.

Iranul are peste 500.000 de militari activi, inclusiv 125.000 de membri ai Gardienilor Revoluţiei, structură care are forţe terestre, aeriene şi navale. În plus, Iranul dispune de 350.000 de rezervişti şi poate mobiliza forţe paramilitare formate din 1,5 milioane de persoane, conform unor analişti americani precum Anthony Cordesman, din cadrul Centrului pentru Studii Strategice şi Internaţionale (Center for Strategic and International Studies), cu sediul la Washington.

După opt ani de lupte în Siria pentru apărarea Administraţiei Bashar al-Assad, forţele iraniene sunt antrenate suficient şi au eficientizat cooperarea între armată şi Gardienii Revoluţiei, observă WSJ.

"Iranul nu are neapărat capacităţile logistice de a mobiliza militari în afara graniţelor. Dar aşteaptă în Iran şi sunt pregătiţi de un atac extern", explică Steve Ward, fost analist în cadrul Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA).

"Chiar dacă SUA ar surclasa masiv Iranul într-un răzbpi convenţional, Iranul a devenit competent în conflicte de gherilă şi asimetrice. Un element central al strategiei de apărare, în care rachetele joacă un rol important, se referă la contracararea atacurilor inamicilor prin menţinerea unei ameninţări constante la adresa lor", subliniază WSJ.

După retragerea din Acordul nuclear internaţional semnat cu Iranul, Administraţia Donald Trump încearcă să exercite presiuni asupra Iranului pentru acceptarea unui nou tratat nuclear, care să includă şi clauze de reducere a arsenalului balistic şi să limiteze ceea ce Washingtonul consideră a fi agresiunile Teheranului contra inamicilor regionali.

Statele Unite au transferat în Arabia Saudită sisteme antiaeriene Patriot şi un Terminal de Apărare Antiaeriană la Altitudine Mare (Terminal High Altitude Air Defense - THAAD). Sistemele Patriot nu au reuşit protejarea instalaţiilor petroliere saudite în cursul atacurilor din septembrie, probabil pentru că sunt concepute pentru a intercepta rachete care zboară la înălţimi mai mari decât cele de croazieră.

Consolidarea arsenalului balistic iranian ridică mizele într-un eventuală confruntare militară. Printre potenţialele ţinte se numără puncte de preluare a petrolului, porturi civile, infrastructura de gaz şi petrol, precum şi radare americane, drone şi nave militare.

"Obiectivul Iranului va fi să arate că nu va accepta să fie marginalizat. Nu cred că Iranul a decis cât de departe vrea să meargă. Încearcă să estimeze pe parcurs care va fi limita", argumentează Eric Brewer, expert la Centrul pentru Studii Strategce şi Internaţionale (Center for Strategic and International Studies), cu sediul la Washington.