Într-un comunicat de presă virulent, CAB susține că declarațiile judecătorului sunt „denaturate” și contrazise de documente oficiale și proceduri legale, subliniind că delegarea sa „nu a fost prelungită din motive exclusiv profesionale”. În cadrul investigației, judecătorul a pus mutarea sa pe seama unei decizii luate de el într-un dosar.
Instanța acuză o „rescriere convenabilă” a faptelor și vorbește despre o „mistificare periculoasă a adevărului”, prin folosirea spațiului public pentru a pune presiune asupra instituțiilor judiciare.
„Independența justiției nu poate fi transformată într-un paravan pentru agende personale și nici într-un instrument de intimidare instituțională. Justiția nu este captivă, dar devine vulnerabilă atunci când minciuna este prezentată drept curaj, iar suspiciunea organizată este ambalată ca avertisment public. Orice verificare trebuie făcută de instituțiile abilitate, pe bază de probe și proceduri, nu prin presiune mediatică și narațiuni manipulative. Acesta este singurul drum compatibil cu statul de drept. Cazul domnului judecător nu este despre curaj, ci despre rescrierea convenabilă a unor fapte clare și despre folosirea spațiului public pentru a pune presiune pe instituții. Justiția nu se apără prin insinuări și nici prin scenarii construite strategic, ci prin adevăr și proceduri legale”, se arată în comunicatul CAB.
Curtea de Apel face referire și la informații apărute anterior în presă, potrivit cărora judecătorul Beșu ar fi activat, timp de circa cinci ani, ca ofițer în structuri cunoscute public drept „doi și-un sfert” sau SIPI (structuri de informații din subordinea Ministerului de Interne).
Potrivit comunicatului CAB, situația creată prin declarațiile judecătorului Beșu ar afecta grav buna funcționare a justiției și impune intervenția mai multor instituții: Inspecția Judiciară, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) și Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). Curtea anunță că va transmite solicitări oficiale către aceste instituții pentru verificarea tuturor elementelor menționate.
În același timp, CAB afirmă că independența justiției nu poate fi folosită drept paravan pentru „agende personale” sau ca instrument de intimidare instituțională și avertizează că justiția devine vulnerabilă atunci când minciuna este prezentată drept curaj, iar suspiciunea organizată drept avertisment public.