Vocile din cap care îți dictează viața. Ce spune psihologia despre dorință și identitate

Știi cu adevărat ce îți dorești? Sau îți trăiești viața fără să îți dai seama, după scenariul scris de alții? Gabriel Rolón, psihanalitst și scriitor argentinian, a analizat acest mecanism într-un interviu acordat canalului LN+.

Dorința, blocată de vocile celorlalți

Rolón susține că între individ și propriile dorințe se interpun constant așteptările altora. Familia, societatea, cultura – toate lasă urme adânci în felul în care ne definim obiectivele.

„Nu este ușor să știi ce îți dorești. Pentru că între dorință și propria persoană se interpun atâtea lucruri”, a spus specialistul. Primul obstacol, potrivit lui, sunt tocmai vocile celor din jur.

Ciorba de burtă – Război și pace în farfurie

Șeful poliției din Ucraina a demisionat după ce doi ofițeri au fugit de un atac armat mortal

Aceste voci ne însoțesc de la naștere. Ele ne spun cum să fim, pe cine să iubim, ce să studiem. Uneori ne asigură că nu suntem buni de nimic.

Excentrici față de noi înșine

Rolón folosește o expresie pregnantă pentru a descrie această stare: oamenii ajung să fie „excentri față de ei înșiși”. Adică se situează în afara propriului centru, conduși de un scenariu care nu le aparține.

„Suntem atât de traversați de opiniile altora, încât ajungem să fim excentri față de noi înșine”, a remarcat psihanalistul. Această condiție generează anxietate, vinovăție și dezamăgire.

Dezamăgirea apare mai ales atunci când individul simte că nu respectă așteptările celor apropiați. Sentimentul de vinovăție se interpune, la rândul lui, între dorință și acțiune.

Superego-ul și destinul impus

Specialistul a explicat rolul superego-ului ca spațiu interior unde se sedimentează toate aceste discursuri externe. Bune sau rele, ele tind să sugereze un destin – unul care nu îți aparține.

De aceea, Rolón definește psihanaliza ca pe o artă a împiedicării cuiva să-și împlinească destinul impus. Nu pentru a-l lipsi de direcție, ci pentru a-l ajuta să descopere propria dorință.

„Ceea ce vrei să-ți împlinești este dorința ta. Destinul vine din altă parte, este excentric față de tine”, a concluzionat el.

Autocunoaștere ca act de separare

Procesul de autocunoaștere presupune, potrivit lui Rolón, o separare activă. Trebuie să distingem între ce vrem noi și ce a vrut altcineva pentru noi.

Mulți descoperă, în acest proces, că obiectivele lor de viață răspund așteptărilor familiei – nu unui impuls interior autentic. Prognoza meteo a identității personale este, astfel, scrisă de alții.