Biologii au descoperit un grup de albine orhidee cu un comportament foarte neobișnuit

Sunt fiicele cele mai vechi ale unui neam care sfidează categoriile sociale stricte. În timp ce verii lor, albinele melifere și bondarii, trăiesc sub dominația unei regine, ele au ales libertatea în cadrul Stației Tropicale La Gamba, potrivit unui nou studiu publicat în revista Biology Letters. Descoperirea contrazice ceea ce se credea până acum despre organizarea socială a acestor insecte, relatează El Pais.

Timp de trei ani, o echipă de biologi condusă de Jonas Henske, cercetător la Universitatea din Bochum (Germania), a explorat peisajul tropical umed. Acolo au descoperit acest refugiu natural neașteptat: un cuib vibrant al speciei Euglossa cybelia, adăpostind 16 femele. Nu exista o „mamă-albină” care să dea ordine, nici ierarhii care să le decidă soarta. Aceste albine nu urmează modelul clasic de organizare socială strictă, cunoscut drept eusocialitate obligatorie. Par a fi o punte între viața solitară și cea socială, unite printr-un pact tăcut de coexistență.

Cercetătorii au pornit de la un studiu anterior, care menționa că această specie se găsește frecvent în apropierea râurilor. Pentru Henske, albinele-orhidee sunt la fel ca orhideele în sine: atrăgătoare, diverse și cu comportamente unice. „De la primul contact cu ele, m-au captivat”, a declarat cercetătorul pentru El País, fascinat de aceste insecte de peste un deceniu. Deși este specialist în comportamentul masculilor – adevărați artizani ai parfumurilor – de această dată, atenția s-a concentrat pe femele.

Colonia de albine nu provine de la singură femelă fondatoare

Fiecare dintre aceste albine își îngrijea propriii urmași, dar împărțeau același spațiu – un fenomen destul de rar. „Interesant este că nu erau toate surori. Erau grupuri din linii genealogice diferite, ceea ce indică faptul că nu este vorba despre o structură familială tipică”, subliniază autorul principal al studiului publicat miercuri. E o formă de conviețuire în care toate colaborează la construcția cuibului, dar fiecare își menține independența reproductivă.

Pablo Vargas, cercetător la Grădina Botanică Regală din Madrid, confirmă caracterul remarcabil al acestui comportament într-un grup în care, de obicei, nu apar forme sociale. „Și nu doar atât: colonia nu provine de la o singură femelă fondatoare, ca în coloniile obișnuite, ci este formată din mai multe femele independente. Este, literalmente, o comună”, spune expertul, care nu a făcut parte din echipa de cercetare. Anidarea comunală poate fi observată și la alte specii de albine, însă formarea comunală a cuibului este unică.

O paralelă cu societățile umane

Vargas face o paralelă cu societățile umane. În anumite culturi tradiționale, copiii erau crescuți de mai multe mame din comunitate, ceea ce le permitea celorlalte să aibă timp liber sau să împartă munca. „Ceva similar ar putea avea loc aici”, adaugă el.

Construirea unui dom de rășină în mijlocul junglei nu este o sarcină ușoară. Cooperarea între mai multe femele ar putea fi o strategie eficientă pentru a face față acestei provocări. Cazul devine și mai neobișnuit prin faptul că, deși toate femelele erau împerecheate și capabile să producă fiice, la început, în cuib existau doar pui masculi.

La albine, masculii se dezvoltă din ouă nefertilizate, un act de independență biologică care, în acest caz, pare intenționat, poate pentru a evita competiția între surori, întrucât masculii părăsesc cuibul la maturitate. În cazul albinelor și viespilor, masculii pot apărea din ouă nefecundate, dar aici albinele fuseseră totuși împerecheate și au ales să nu producă femele.

Peste 250 de specii cunoscute

Găsirea cuiburilor rămâne o provocare majoră. Comportamentul de anidare a fost documentat doar la o mică parte dintre cele peste 250 de specii cunoscute. La unele specii de albine-orhidee din Costa Rica s-au observat mici comunități anidate, deși majoritatea sunt solitare. Uneori se găsesc colonii formate dintr-o femelă mamă, fiicele ei și alte femele neînrudite. Cu toate acestea, fiecare femelă își caută singură hrana, iar sistemul de recrutare pentru colectarea resurselor, specific albinelor melifere sau fără ac, lipsește.

Următorul pas pentru echipa de cercetători este să continue căutarea altor cuiburi – un proces dificil care necesită săptămâni întregi de muncă în regiuni izolate ale junglei. „Acest comportament este greu de studiat”, comentează Ignasi Bartomeus, cercetător la Stația Biologică Doñana.

„Trebuie localizate cuiburile și realizate analize genetice pentru a verifica dacă albinele sunt înrudite, așa că știm foarte puține despre aceste relații”, adaugă ecologul, care nu a participat la studiu. Scopul este de a marca indivizii și a observa dacă există interacțiuni între cuiburi apropiate sau chiar semnale chimice pe care femelele le-ar putea folosi pentru a se aduna.

„Vrem să înțelegem ce factori le determină să își întemeieze un cuib împreună. Răspund la mirosuri specifice? E pură întâmplare sau există un tipar?”, se întreabă cercetătorul. Oamenii de știință sunt abia la început, dar această descoperire ar putea deschide o nouă linie de cercetare privind evoluția societăților la insecte.

Printre albinele-orhidee, în acel colț ascuns al junglei costaricane, înflorește o societate diferită care ne invită să regândim evoluția și sensul vieții în comunitate.