Cum a fost descifrat misterul scrisorii lui Dickens de un nepriceput în ale literaturii

Pe o pagină, Charles Dickens a aşezat o serie de puncte şi simboluri pe care vreme de 163 de ani cei mai pricepuţi experţi în opera sa au încercat să o înţeleagă. Cum Dickens a fost ani la rând reporter specializat pe Justiţie şi Parlament, cum l-am numi în zilele noastre, abrevierile, sistemul propriu de prescurtare a notiţelor i-a fost în primul rând o necesitate, iar cei care-i studiază viaţa şi scrierile ştiau precis că pagina nu e plină de mâzgâlituri, ci transmite un mesaj. Dar, ce mesaj? Aici s-au încurcat savanţii.

Şi, culmea, misterul a fost descifrat de un tânăr care n-a citit în viaţa sa un rând dintr-o carte scrisă de Dickens şi care la Literatură a obţinut doar note mediocre. A avut noroc? Deloc. Doar competenţele potrivite pentru a rezolva un mister pe care alţii se străduiseră să-l descifreze cu o abordare... clasică. Shane Baggs, acesta este numele tânărului, a muncit şase luni de zile, după serviciu, pentru a rezolva problema. Este IT ist.

Dickens a scris scrisoarea în 1859 şi îi era adresată lui John Thaddeus Delane, editor la The Times of London. Versiunea completă s-a pierdut, dar pagina care a atras atâta interes din partea experţilor a fost găsită în 1913 şi păstrată de Biblioteca Morgan din New York. Şi, tot de atunci, sute de experţi s-au întrecut să descifreze simbolurile de pe hârtie. Fără succes.

Universitatea din Leicester a lansat un concurs, deschis oricui, pentru descifrarea mesajului, cu un premiu de aproape 400 de dolari. Shane a aflat despre el de pe Reddit şi s-a înscris. Alături de încă o mie de oameni din toată lumea, cu pregătire diversă şi background profesional la fel de diferit. În sesiunile de Zoom organizate în cadrul competiţiei, două treimi dintre cei înscrişi erau fanii operei lui Dickens, iar cealaltă treime era reprezentată de experţi în computere. O combinaţie pe care doar tehnologia a făcut-o posibilă.

Şi ce scria Dickens în scrisoare? Integral, aceasta nu a fost decodată, dar au fost “traduse” suficiente paragrafe – mai exact 70% din întregul conţinut - astfel încât să se înţeleagă faptul că scrisoarea reprezintă o dispută cu editorul ziarului plecată de la faptul că un angajat al publicaţiei refuzase să-i publice lui Dickens un anunţ. “Mă simt obligat să apelez la dumneavoastră în persoană...” îi transmite scriitorul editorului de la ziar şi foloseşte în mod repetat cuvintele “neadevărat” şi “injust”. În perioada respective, căsnicia scriitorului se destrăma şi acesta era personajul principal al zvonurilor care vorbeau despre o aventură cu o artistă. Posibil ca anunţul să fi fost dezminţirea acestei aventuri. Ce ştim sigur este că Dickens a câştigat disputa şi că un an mai târziu făcea senzaţie cu Marile speranţe.
În competiţie, locul doi l-a obţinut tot un specialist în ale biţilor, familiarizat, însă, cu opera lui Charles Dickens cu ajutorul mamei sale, care este un mare fan al scriitorului.

E o poveste reală a zilelor noastre despre mistere, dar şi despre cât de mult s-a micşorat lumea. Un expert din SUA poate lucra atât de uşor cu unul din Europa, iar unul din Asia, fără probleme, poate face echipă cu un australian. Şi o poveste reală despre cum uitându-te la o problemă din direcţia din care nu te-ai fi uitat acum un an ai mai multe şanse să o rezolvi decât dacă mai aduci zece experţi să se uite cu tine din exact aceeaşi direcţie din care ai făcut-o până acum.