Oamenii de știință au reconstituit un cuib de dinozaur pentru a dezlega un mister vechi de 70 de milioane de ani

Un nou studiu publicat în revista „Frontiers in Ecology and Evolution”, citat de Science Daily, explorează această întrebare prin examinarea comportamentului de cuibărit al oviraptorilor și a modelelor de eclozare.

Cercetătorii au combinat simulări de transfer de căldură cu experimente fizice pentru a înțelege mai bine modul în care acești dinozauri își incubau ouăle.

De asemenea, au comparat descoperirile cu incubarea păsărilor moderne. Pentru a face acest lucru, au construit un model în mărime naturală al unui oviraptor și un cuib realist pentru a testa modul în care căldura se deplasa prin ouă.

Cercetătorii au dezlegat un mister nuclear vechi de 20 de ani legat de crearea aurului

Oamenii de știință au rezolvat un mister vechi de 100 de ani despre aerul pe care îl respirăm

Reconstituirea unui cuib de oviraptor

Modelul s-a bazat pe Heyuannia huangi, o specie de oviraptor care a trăit între 70 și 66 de milioane de ani în urmă pe teritoriul actual al Chinei. Acest dinozaur avea o lungime de aproximativ 1,5 metri și cântărea în jur de 20 kg. El își construia cuiburi semi-deschise, dispuse în mai multe inele de ouă.

Pentru a recrea animalul, cercetătorii au construit trunchiul folosind spumă de polistiren și un cadru de lemn, apoi au adăugat bumbac, hârtie cu bule și țesătură pentru a imita țesuturile moi.

Ouăle au fost realizate din rășină de turnare. În cadrul experimentelor, două cuiburi au fost aranjate în inele duble pentru a corespunde dovezilor fosile.

Căldura, designul cuibului și tiparele de eclozare

Echipa a testat modul în care atât prezența adultului, cât și condițiile de mediu au afectat temperaturile ouălor și rezultatele eclozării.

În condiții mai reci, când era prezent un adult care clocea, temperaturile în inelul exterior al ouălor variau cu până la 6 °C. Astfel de diferențe ar putea duce la eclozarea asincronă, în care ouăle din același cuib eclozează în momente diferite.

În medii mai calde, această variație a scăzut la aproximativ 0,6 °C. Acest lucru sugerează că, în climatele mai calde, lumina soarelui ar fi putut contribui la uniformizarea temperaturilor și ar fi influențat modelele de eclozare.

Eficiența incubației la dinozauri vs. păsări

Cercetătorii au comparat, de asemenea, incubația la oviraptor cu cea a păsărilor moderne. Majoritatea păsărilor se bazează pe incubarea prin contact termoregulator (TCI), în care adulții stau direct pe ouăle lor și le furnizează căldură. Pentru ca TCI să funcționeze, adultul trebuie să atingă toate ouăle, să acționeze ca sursă principală de căldură și să mențină temperaturile constante.

Oviraptorii probabil nu puteau îndeplini aceste condiții. Dispunerea ouălor lor în formă de inel însemna că adultul nu putea menține contactul cu fiecare ou în același timp.

În schimb, acești dinozauri și căldura mediului au acționat probabil împreună, făcându-i co-incubatori. Deși această metodă era mai puțin eficientă decât cea a păsărilor moderne, este posibil să fi fost potrivită stilului lor de cuibărit, care pare să fi trecut de la cuiburi îngropate la cuiburi semi-deschise.

Cercetătorii avertizează că rezultatele lor se bazează pe un cuib reconstruit și pe condiții de mediu moderne, care diferă de cele din Cretacicul târziu. Aceste diferențe ar putea influența concluziile. Ei observă, de asemenea, că oviraptorii aveau probabil perioade de incubație mai lungi decât păsările moderne.