Parcurile inteligente. Cum se vor schimba spaţiile verzi în viitor - FOTO

Parcurile din Occident împărtăşesc o serie de similarităţi, relatează bbc.co.uk. O imitaţie a unei zone împădurite, cu o peluză întinsă şi câţiva copaci, poate fi observată în parcurile şi curţile oamenilor din Europa şi din Statele Unite. "Devine greu să deosebeşti o suburbie de alta, chiar daca una se află în sud, în Phoenix, Arizona, în timp ce cealaltă se găseşte în Boston, în zona mult mai rece de nord-est. Iar în parcurile din Noua Zeelandă găsim de multe ori aceleaşi specii de copaci ca şi în Marea Britanie", notează ecologistul Peter Groffman. Inspiraţi de peisajele rurale din Marea Britanie, arhitecţii peisagişti din secolul XIX, cum sunt Andrew Jackson Downing sau Frederick Law Olmsted, au creat o imagine a parcurilor şi a grădinilor private, un şablon, care s-a menţinut până în prezent.

În secolul XXI însă, când spaţile verzi sunt rare şi extrem de valoroase, parcurile vor trebui să îndeplinească mai multe funcţii decât cea estetică. De la sisteme naturale care să lupte împotriva poluării şi a inundaţiilor şi până la coridoare verzi şi spaţii pentru fermele urbane, parcurile viitorului vor fi proiectate întâi pentru funcţionalitate şi apoi pentru frumuseţe.

Spaţiile verzi ale viitorului nu vor mai semăna între ele. Fiecare va fi amenajat conform necesităţilor oamenilor care trăiesc în zonă şi va favoriza flora şi fauna locală, pentru o integrare cât mai bună în mediul înconjurător. Oraşele viitorului, oricât de ecologic ar fi construite, tot vor fi sufocate de clădiri de birouri şi de locuinţe şi de şosele. Soluţia pare a fi plantarea neconvenţională, pe acoperişuri, pe pereţii clădirilor, în parcări, a unor plante care să asigure locuri cu umbră, să reducă poluarea şi, de ce nu, să asigure hrana locuitorilor.

Nan Ellin, de la Centrul de Planificare Ecologică din Statele Unite, susţine o altă abordare a urbanismului. În loc să se plece de la ce are nevoie, de lucrurile care lipsesc zonei la care se lucrează, propune să se înceapă de la caracteristicile pe care zona respectivă le are deja. Spre exemplu, în Salt Lake City, în loc să se plece de la resursele care lipsesc, ar trebui să se treacă la "urbanism montan". Arhitecţii ar trebui să se folosească de peisajul montan şi de legătura pe care o au locuitorii cu muntele, ar trebui să trateze vegetaţia, poile, ninsorile dese, ca pe nişte resurse. În Cairns, Australia, s-a trecut la "urbanism tropical", la reamenajarea parcurilor şi a spaţiilor verzi după clima, peisajul şi nevoile australienilor şi nu după modelul occidental. 

Astfel, în viitor vom avea peisaje mult mai diversificate şi parcuri şi spaţii verzi care îndeplinesc mai multe funcţii. În Finlanda, Heiki Setala, de la Universitatea Helsinki monitorizează mediul urban şi poluarea din zonele în care sunt copaci şi deasupra cursurilor de apă. În New York, Thomas Whitlow, de la Universitatea Cornell, îşi trimite studenţii să verifice calitatea aerului pe străzile pe care sunt plantaţi copaci. Arhitectura peisagistică din viitor, spun specialiştii, se va face calculând, testând şi luând soluţiile cele mai bune, care să asigure o utilitate şi o multifuncţionalitate spaţiilor verzi.