Persoanele cu vârsta de peste 65 de ani, proprietari de câini, mai puţin predispuşi să dezvolte demenţă

În plus faţă de lista lungă de motive pentru care oamenii iubesc câinii, noi cercetări dezvăluie beneficiile lor pozitive asupra sănătăţii creierului uman, scrie New York Post.

Un studiu publicat în ediţia din decembrie a jurnalului Preventive Medicine Reports a arătat că proprietarii de câini cu vârsta peste 65 de ani au fost cu 40% mai puţin predispuşi să dezvolte demenţă.

”Acest studiu a arătat că activitatea fizică, inclusiv obiceiul de a face exerciţii fizice şi participarea socială prin îngrijirea zilnică a câinelui, poate preveni demenţa la adulţii mai în vârstă”, au scris autorii.

Demenţa este un termen umbrelă pentru o afecţiune severă de pierdere a memoriei, inclusiv dificultăţi legate de limbaj, rezolvarea problemelor şi alte activităţi cognitive care interferează cu viaţa de zi cu zi, potrivit Asociaţiei Alzheimer. Alzheimer este cea mai comună formă de demenţă, reprezentând 60-80% din cazuri.

Deţinerea unui câine la vârsta de 65 de ani sau mai mult poate reduce riscul de demenţă cu 40%, în timp ce pisicile nu au acelaşi efect benefic.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a raportat că 55 de milioane de oameni din întreaga lume trăiesc în prezent cu demenţă.

Institutul Metropolitan de Gerontologie din Tokyo a studiat 12.000 de rezidenţi ai oraşului japonez, descoperind că deţinerea unui câine înseamnă că vor fi mai predispuşi să iasă din casă, crescând astfel interacţiunea umană şi antrenând creierul.

După un interval de studiu de patru ani, deţinerea unui câine a avut un ”efect supresiv” asupra dezvoltării demenţei, chiar şi după ajustarea factorilor de fond.

A avea un companion blănos creşte în mod tipic atât activitatea fizică, cât şi interacţiunile sociale, ambele fiind factori vitali în menţinerea sănătăţii creierului şi prevenirea declinului cognitiv.

”Îngrijirea unui câine ar putea contribui la menţinerea activităţii fizice, inclusiv a unui obicei de exerciţii fizice, şi la participarea socială, chiar şi în faţa unor restricţii la interacţiuni, cum au fost cele experimentate în timpul pandemiei de COVID-19”, au conchis cercetătorii.