Scapă de stres: cum să te înţelegi mai bine cu copilul

Uşor de spus, greu de făcut. O expresie nemulţumită, o vorbă urâtă sau o împotrivire ne pot înfuria, în aşa măsură încât să răspundem la fel de agresiv copiiilor noştri, ceea ce nu duce însă decât la amplificarea conflictului la stres şi, dacă se agravează în timp, la adevărate rupturi foarte greu reparabile. De aceea, avem pentru voi trei metode de gestionare a stresului în relaţie cu copiii, împărţite pe baza momentului când pot fi aplicate.

1. PREVENŢIA

Pentru a nu se ajunge la stres şi a preîntâmpina conflictele, putem construi zi de zi o relaţie cu copiii noştri bazată pe înţelegere şi comunicare deschisă. Mai exact, putem instaura Povestea de seară, când fiecare membru al familiei le povesteşte celorlalţi ce a făcut peste zi, iar ei au rolul de a asculta, a nu judeca şi a încuraja, iar dacă e vorba de o greşeală, să fie inspirat să facă mai bine data viitoare.

Fiecare are voie să fie trist, furios, bucuros, are voie să-I fie frică sau să îşi exprime refuzul. Iar asta înseamnă inclusiv că băieţii au voie să plângă, iar fetiţele să ţipe, dacă simt asta. Cu alte cuvinte, toată lumea este invitată să îşi exprime toate emoţiile, într-un mediu în care să se simtă în siguranţă.

Greşelile: în calitate de părinţi avem o putere foarte mare asupra copiilor. Putem să îi certăm, să îi pedepsim, iar ei nu pot face mare lucru pentru a se împotrivi. De aceea, este foarte important să facem distincţie între greşelile pe care le fac, să nu reacţionăm disproporţionat când nu e cazul.

Când e cazul, să luăm măsuri: când îşi fac rău lor, altora sau lucrurilor. În toate celelalte cazuri le putem arăta înţelegere, arătându-le însă care sunt consecinţele, chiar lăsându-I să greşească pentru a învăţa singuri, din experienţele lor, lucru care ni-I va apropria şi vom deveni, la un anumit nivel, prieteni.

2. GESTIONAREA CRIZEI

Ce putem face când totul a explodat şi suntem în mijlocul evenimentelor? În primul rând să ne păstrăm pe cât se poate calmul, să îndepărtăm pericolul iminent, dacă există, şi să încercăm să reacţionăm neaşteptat – ce ar fi să râdem şi să începem un joc?
Ce ar fi când copilul nostru se tăvăleşte pe jos şi plânge fiindcă vrea neapărat ceva, ce noi nu vrem să îi oferim, să facem la fel? Cel mai probabil se va opri, va începe să râdă şi astfel conflictul se va aplana.

De reţinut: fiecare reacţie negativa a copilului ascunde o nevoie neîmplinită, o frică sau un sentiment de tristeţe profundă, o rană a nedreptăţii sau a abandonului. Poate e o idee bună să îl îmbrăţişăm în acele momente, să ne cerem scuze şi să îi spunem că îl iubim.

3. REVENIREA

Ce facem când stresul ne-a îndepărtat de copiii noştri şi în timp a produs o ruptură? La fel ca în cazul unei rupturi de material, nu avem altă şansă decât să ne înarmăm cu răbdare şi să facem, pas cu pas, cusătură cu cusătură, reîntregirea.
Începe cu o întrebare sinceră: Cum e viaţa ta, cum te simţi? Ce îţi place să faci? Ce îţi lipseşte? Ce muzică asculţi? Ce îţi place la jocul ăsta? Continuă cu o propunere: Hai la o plimbare în parc. Hai la un concert. Am auzit de un restaurant nou, vrei să îl încercăm?

Sperăm ca cele de mai sus să te ajute în relaţia cu copilul tău şi stresul din viaţa ta să se diminueze în timp, prin mult exerciţiu. Succes!