Sindromul mâncatului nocturn, tulburarea alimentară care poate fi confundată cu un obicei prost

În engleză, această afecțiune se numește Night Eating Syndrome (NES) și este una dintre cele mai recente tulburări alimentare incluse în Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mintale (DSM-5) al Asociației Americane de Psihiatrie, ultima sa actualizare fiind în 2014. În acest ghid, NES este definit ca „un set de episoade recurente de consum alimentar nocturn, fie prin trezirea din somn, fie printr-o mâncare excesivă după cină”, scrie La Vanguardia.

„Când consumul de alimente devine excesiv și provoacă un disconfort semnificativ – de exemplu, pentru că afectează serios somnul și vitalitatea persoanei – ne putem confrunta cu un sindrom al ingestiei nocturne de alimente sau cu sindromul mâncatului nocturn”, explică Laura Ramis, psiholog clinician la Spitalul de Zi Baix Llobregat – Parc Sanitari Sant Joan de Déu, din Esplugues de Llobregat.

„Trebuie să existe conștiență și amintirea acestor episoade de consum, așa cum specifică DSM-5, și trebuie să afecteze negativ viața de zi cu zi a persoanei”, spune Toñi Amaro, psiholog clinician în cadrul Unității de Tulburări de Comportament Alimentar de la Spitalul Universitar Mútua Terrassa. „Manualul nu precizează un număr minim de episoade, dar insistă pe impactul emoțional și funcțional.”

Unii cercetători, precum Ethar J. Salman și Rian Kabir, de la Universitatea Wasit (Irak) și Universitatea din Louisville (SUA), sugerează în articolul lor publicat în 2022 în National Library of Medicine că pentru a fi considerat NES, cel puțin 25% din aportul caloric zilnic trebuie să fie consumat după cină, iar alte studii ridică acest prag la 50%. Nu există un consens privind tipul de alimente consumate, dar unii experți spun că predomină carbohidrații.

SUA: Doze de băuturi energizante umplute accidental cu vodcă. Avertismentul autorităților

Al treilea suspect în cazul furtului Coifului Dacic a compărut în fața instanței olandeze pentru prima dată

Cât de frecvent este sindromul mâncatului nocturn?

Prevalența estimată a NES în rândul populației generale este de 1,1–1,5%, dar poate ajunge la 4% în cazul persoanelor cu alte tulburări alimentare, precum bulimia sau anorexia.

„Este rar diagnosticat ca entitate de sine stătătoare”, afirmă Amaro. „Am avut puțini pacienți care ne-au venit strict cu NES. De obicei, vin pentru alte tulburări precum bulimia, și ajungem să tratăm totul împreună.”

În rândul persoanelor cu obezitate sau care așteaptă o intervenție bariatrică, cazurile sunt mai numeroase: „Până la 6% dintre persoanele cu obezitate și până la 60% dintre cei care urmează să fie operați bariatric au acest sindrom”, adaugă ea.

Totuși, specialistele subliniază că este probabil subdiagnosticat, fiind adesea confundat cu un simplu obicei prost.

„Cunoașterea publică e limitată”, notează Amaro. „Mulți dintre cei care ajung la noi sunt doar vârful aisbergului. Sunt persoane la care NES s-a complicat deja cu alte afecțiuni, cum ar fi depresia, anxietatea sau insomnia”, spune Ramis.

Cazuri reale și impactul psihologic

„Unul dintre cazurile cele mai marcante pe care le-am văzut a fost o femeie care își pregătea mâncarea înainte de a merge la culcare, anticipând că se va trezi noaptea ca să mănânce. Se asigura chiar ca alimentele să fie moi, pentru a nu se îneca dacă adormea în timp ce mânca”, povestește Ramis.

Specialista precizează că acest sindrom apare frecvent la începutul vieții adulte și că este corelat cu perioade de stres intens, fiind o formă de consum emoțional. În practica ei, între 15–20% dintre pacienți prezintă acest sindrom.

Ramis observă că afecțiunea provoacă mai mult disconfort femeilor decât bărbaților – o concluzie susținută și de un studiu suedez.

„Am avut un pacient bărbat care consuma cantități enorme de mâncare noaptea, dar nu părea afectat psihologic de acest lucru. În schimb, presiunea estetică cu care se confruntă femeile zi de zi pare să explice de ce ele suferă mai mult din cauza acestei tulburări.”

Cum se tratează NES?

Tratamentul obișnuit pentru sindromul mâncatului nocturn constă în:

1. Terapie cognitiv-comportamentală
2. Modificarea obiceiurilor alimentare și a rutinei de somn
3. Medicație pentru reglarea ritmurilor circadiene, precum și pentru anxietate sau depresie, dacă sunt prezente

„Nu întotdeauna putem preveni dezvoltarea sindromului, deoarece există și o componentă genetică. Totuși, persoanele cu obiceiuri alimentare dezechilibrate, care sar peste mese, restricționează mâncarea sau nu știu să gestioneze stresul, au un risc mai mare să dezvolte NES”, explică Amaro.

„Este esențial să înțelegem diferența dintre această tulburare și un simplu obicei prost, pentru că, netratată, poate duce la probleme grave: obezitate, diabet și o calitate scăzută a vieții”, concluzionează Laura Ramis.