Motanul a fost găsit pe 25 iulie în localitatea Lège-Cap-Ferret, din departamentul Gironde, de voluntarii unei asociații care intervin pentru salvarea animalelor domestice din zonele evacuate din cauza incendiilor de vegetație.
După preluarea animalului, voluntarii au verificat microcipul de identificare și au reușit să găsească datele de contact ale proprietarei, Elisabeth-Sophie Stevens, care locuiește în prezent în apropiere de Dijon, la câteva sute de kilometri de locul unde fusese găsit motanul.
Apelul telefonic primit din partea voluntarilor a provocat inițial confuzie. Femeia a crezut că este vorba despre un alt motan al său, Gandhi, pe care îl are și în prezent, relatează publicația Le Parisien.
Abia după ce i s-a spus că animalul găsit este Mozart, primul său motan, dispărut în urmă cu aproape 17 ani, a realizat despre ce este vorba.
La scurt timp după convorbire, voluntarii i-au trimis și o fotografie a animalului. Proprietara spune că l-a recunoscut imediat și descrie momentul drept unul „ireal”.
Mozart fusese adoptat pe vremea când proprietara era studentă în Bordeaux. Motanul era obișnuit să iasă afară și mai dispăruse de două ori, însă fusese găsit de fiecare dată.
În 2009, animalul a dispărut din nou, iar de această dată nu a mai fost găsit. După ani întregi de căutări fără rezultat, proprietara și-a pierdut speranța că îl va mai revedea.
Astăzi, Mozart are 18 ani și, potrivit voluntarilor care l-au preluat, este într-o stare bună de sănătate.
Identificarea a fost posibilă datorită microcipului implantat animalului, sistem folosit în numeroase state europene pentru înregistrarea câinilor și pisicilor. În cazul lui Mozart, datele păstrate în registrul de identificare au permis localizarea proprietarei chiar și după aproape două decenii.
Reîntâlnirea dintre cei doi este programată pentru 23 august, după ce motanul va fi transportat la noul domiciliu al stăpânei sale.
Povestea lui Mozart readuce în atenție rolul microcipării animalelor de companie, măsură care facilitează identificarea acestora chiar și după perioade foarte lungi de timp. Și în România, câinii trebuie identificați prin microcip, iar tot mai mulți proprietari aleg să își microcipeze și pisicile, pentru a crește șansele recuperării lor în cazul în care dispar.