COMENTARIU: Înstrăinaţi de Ziua Unirii

S-a încheiat în cel mai artificial mod posibil, într-o adunare solemnă, din care răsăreau o sumedenie de scaune goale şi discursurile unor aleşi ai naţiei, categoria "anonimi", despre Mica Unire. Cu prezenţa nelipsitului Boc şi cu un mesaj anemic din partea lui Traian Băsescu, parcă scris pe colţ de masă, ambii vorbind de loialitate, unitate şi înţelegere, unor oameni de care sunt de multă vreme înstrăinaţi, ceea ce înseamnă o zeflemea supremă. Sau obrăznicia supremă.

Opoziţia şi-a amânat pentru mai târziu gesturile spectaculoase. Cât să-şi mai dreagă vocea şi să-şi regleze debitul Crin Antonescu. Pentru liderii săi este simplu: se lasă duşi de valul străzii şi rezonează cu programul său: Jos Băsescu! Jos guvernul! Alegeri anticipate!

Guvernul nu vrea jos. Traian Băsescu e pitit undeva prin neant. Diferenţa este că membrii guvernului au scos, ca într-o dresură de circ, capul din nisip şi încearcă un fel de empatizare cu amărâţii pe spinarea cărora se arată lumii drept campioni ai austerităţii. Efectul e jalnic, dar în esenţă înfiorător. Înfiorător prin cinism. În sinea lor râd.

Da, au şi soluţii. De felul celei a înlocurii lui Baconschi cu Cristian Diaconescu, un personaj eşuat de ceva vreme într-o funcţie onorifică într-un partid ciudat. De parcă a pierit rasa diplomaţilor de carieră, bine acordaţi la timpul prezent, din care s-ar fi putut alege un ministru de Externe care să mai spele cât de cât obrazul guvernului şi obrazul nostru în faţa lumii civilizate.

Nu, guvernului îi place obrazul său actual (gros). Şi chicoteşte, aşteptând relaxat ca naivii din stradă se se lehămetească. Este o nepăsare bine armonizată cu cea a lui Traian Băsescu (până la stele).

E Ziua Unirii. Şi nicicând nu am fost mai dezbinaţi, mai înstrăinaţi. Unii, închişi într-o disperare îndârjită. Alţii, ferecaţi după rânjete atotştiutoare.

(Material realizat de Indira Crasnea, indira@mediafax.ro).