COMENTARIU Ion Cristoiu: Cel care tratează cu fundul Scrisoarea lui Giuliani e chiar Guvernul PSD!

Redăm opinia publicată de Ion Cristoiu pe blogul său:

"Am urmărit noul Tărăboi dîmboviţean poreclit Scrisoarea lui Rudolph W. Giuliani cu surîsul dat de convingerea nestrămutată că despre tot ceea ce se întîmplă azi a scris cîndva I.L. Caragiale. Unul dintre năravurile presei româneşti de ieri, de azi şi de mîine, satirizate de cel mai mari gînditor al media autohtone, constă în isteria care pune stăpînire asupra scrisului cînd e vorba de o întîmplare folosită pe post de ciomag de părţile politice în dispută. Sub puterea isteriei, precum Pămîntul din The 100 sub valul Praimfaya, tot ceea ce dă unicitate scrisului la gazetă dispare, spulberat:
Prioritatea acordată faptelor, minima logică, minimul bun-simţ, minima luciditate, teama de ridicol.

Trimisă în 22 august 2018 şi publicată în premieră şi în exclusivitate, luni, 27 august 2018 de Mediafax, Scrisoarea a împărţit presa, politica şi opinia publică din bodegi în două tabere:
Una chitită pe minimalizarea personalităţii lui Rudolph Giuliani pe cale de a deveni un soi de om al străzii din New York.
Alta preocupată de a exagera personalitatea lui Rudolph Giuliani pe cale de a deveni astfel purtătorul de cuvînt al lui Donald Trump.

Despre prima tabără a scris Silviu Mânăstire, pe site-ul PS News, un articol exact în ironia sa chirurgicală: Ţînţarii din presa dîmboviţeană îl bîzîie pe Giuliani. N-are rost să mai fac eu vreo referire la penibilul asumat de persoane cel puţin dubioase precum Cristian Diaconescu, iepurele Elenei Udrea, iscălitorul poziţiei contracost potrivit căreia Giuliani e un nimeni sau de persoane al căror creier e virusat politic precum George Maior.

Cauza maximei pierderi a lucidităţii stă în punctul de plecare al semnificaţiei date Scrisorii.
Ca şi epistolă iscălită de McCain, dezvăluind un fapt unic în istoria omenirii – un muribund căruia îi stă gîndul pe patul de moarte din America, la Codruţa Kovesi din România care nici măcar ibovnică între două avioane nu i-a fost, ca să facă parte din filmul vieţii, revăzut de un om pe cale de a-şi da duhul, Scrisoarea lui Rudolph Giuliani a fost abordată şi de o tabără şi de alta de pe o poziţie comună:
Cea descrisă de mine pînă acum ca fiind poziţia babuinilor numiţi români pentru care orice text care vine din străinătate, dar mai ales din lumea Marilor puteri, are forţa cutremurătoare a unor Table ale Legii.

CITEŞTE CONTINUAREA pe PAG 2