COMENTARIU Marius Oprea: Iohannis, ia-ţi pupitrul tău şi umblă!

Au, la final, un sfert din procentul voturilor exprimate şi cu 1-2% mai puţin faţă de europarlamentarele de anul trecut şi au căzut cu mult faţă de rezultatul la locale. O scădere drastică faţă de votul politic la europarlamentare a fost şi la USR-PLUS: au pierdut nu mai puţin de şapte procente, faţă de peste 22%, cît au luat atunci. Cîştigător de facto al alegerilor este tot PSD-ul, unde ”armata tăcută” a electoratului său disciplinat a funcţionat şi la aceste alegeri, asigurîndu-i 30% din voturi. Şi, bineînţeles, alianţa AUR, care a intrat de la prima încercare, după numai un an şi ceva de la înfiinţare, cu peste 9 procente, în parlament, cu un mesaj simplu şi eficient: ”familie, naţiune, credinţă, libertate”. Votul pentru ei nu e pentru un lider, căci de fapt nu au aşa ceva, ci doar pentru mesaj.

Voturile pierdute de preconizatul ”guvern al meu” s-au dus la cele două partide menţionate mai sus, împărţite şi prin neprezentare, în raport cu electoratul pesedist, care şi-a văzut liniştit de treabă şi a făcut ceea ce ştia. O parte însemnată a susţinătorilor liberalilor şi useriştilor ori nu s-au prezentat la vot, ori, mai rău, dacă s-au dus, au pus ştampila pe AUR sau l-au irosit pe independenţi.

De fapt, alegerile de ieri au fost expresia unei saturaţii la care a ajuns electoratul de dreapta, dezamăgit de ceea ce a văzut în fiecare zi, în timpul acestui an de dramatică guvernare. În anul pandemiei. Aşa că alegătorii au stat acasă, în cel mai bun caz. Cine poartă vina? Cei care ne-au spus tot timpul că e bine, în timp ce vedeam cu toţii că e rău. E ca şi cum s-ar fi putut vota, în plină ”Epocă de Aur” şi ar fi existat o alternativă la comunişti. E ca şi cum Iohannis ar fi luat, pentru o zi, locul lui Ceauşescu, care s-a supus amendării politicii sale prin vot. Triumfalismul în vremuri de restrişte e cea mai proastă reţetă politică. Promovarea incompetenţei, politica favoritismelor cînd e nevoie mai mult decît oricînd de competenţă şi de meritocraţie sunt şi acestea o alegere cum nu se poate mai proastă.

Au pierdut alegerile cei care au luat decizia să-l scoată dintr-o regie a cărei conducere presupune o disciplinată specializare pe un director modest şi competent, numind politic un agent de vînzări. Şi nu s-a întîmplat într-un singur loc. Au pierdut alegerile cei care au închis pieţele, au interzis mersul la pelerinaje, cînd sub coasa morţii oamenii îşi întorc faţa către Dumnezeu. Au pierdut alegerile cei care au cumpărat tone de măşti neconforme şi au ascuns adevărul în legătură cu pandemia, spunînd că totul e bine şi se pot organiza alegeri, cînd spitalele sînt arhipline de suferinzi şi oameni infectaţi. Au pierdut alegerile cei care şi-au întors faţa de la popor, pentru a se privi doar în oglinda ”măreţelor realizări” şi a tăierilor de panglici. Şi pentru că toţi aceştia trebuiau să poarte un nume, li s-a spus, simplu, Iohannis.

Artizanii dezastrului PNL-ului şi a presupuşilor săi aliaţi din dreapta politică, USR-PLUS nu sînt nici Orban, nici Barna. Transformat în portavocea liberalilor, Klaus Iohannis a adus la exasperare românii, făcîndu-i pe ei tot timpul vinovaţi de creşterea fiecărui procent de îmbolnăviri şi socotind ”guvernul său” cu tot cu măsurile pe care le-a luat, drept singurul care merită laude, în timp ce autorităţile statului s-au arătat de cele mai multe ori neputincioase, uneori criminal de neputincioase, cum s-a întîmplat la Piatra Neamţ, faţă de gestionarea pandemiei. Cea mai mare provocare pentru cei infectaţi cu Covid-19 a fost, în acest an, să reuşească să vorbească la telefon cu Direcţiile de Sănătate Publică, unde toţi şefii sînt numiţi politic.

În vreme ce România se zvîrcolea într-o viaţă din ce în ce mai cenuşie şi înţesată de interdicţii, cel mai mare dezastru de imagine l-a provocat Klaus Iohannis, anunţîndu-ne în numele ”guvernului său” ce n-avem voie să facem şi plimbîndu-şi pupitrul peste tot, pe unde era de zis ceva de bine şi de tăiat o panglică. Iar cînd era ceva de rău, răul era mereu acelaşi – ”ciuma roşie”, rostită tărăgănat şi apăsat, de la acelaşi pupitru, revenit şi aşezat acasă la Cotroceni.

Liberalii nu caută vinovaţi. În sinea lor, recunosc că ei au făcut tot ce le-a stat în putere. Dar au avut un exemplu prost, un om îmbătat de propria putere şi suficient sieşi. L-au copiat în ce era mai rău, crezîndu-se veşnici şi aşezîndu-şi clientela de partid în descentralizate, numind în funcţii oameni a căror singură realizare în viaţă a fost aceea că au îmbăloşat cu pupături săgeata liberală pînă ce aceasta nu s-a mai văzut şi au umplut sacii partidului cu gesture de slugărnicie. Lustruind, cu toţii, grijulii, pupitrul lui Iohannis, văzînd în el ceea ce el însuşi le cerea: salvatorul, şeful suprem. Cîrmaciul. Acum a sosit momentul în care liberalii ar trebui să se despartă de cel care i-a adus aici. Cînd Iohannis nu s-a băgat în alegeri, la europarlamentare, PNL-ul a cîştigat. Acum, cînd s-a băgat, a pierdut.

Ei bine, toate acestea au luat sfîrşit. E timpul decontului. E timpul ca preşedintele să plece într-un lung concediu şi să lase poporul să se descurce cum poate. Imediat ce se ridică carantina în Florida, ori la schi, la prietenul său de Holzindustirie Schweighofer, care a transformat în pîrtii de schi virtuale pantele munţilor odinioară împăduriţi ai României; are de unde să aleagă. Cînd doi din trei români stau acasă, ajunşi la exasperare din cauza ta, căci tu ai fost singura ”locomotivă” electorală şi aveai impresia că te avînţi spre zări, în vreme ce de fapt stăteai pe loc şi numai harta se mişca pe lîngă tine, e timpul totuşi să o iei din loc. Iohannis, ia-ţi pupitrul tău şi umblă!