Cristoiu: Trei zile în care în România catolicismul a devenit Religie de stat. Sub privirile blege ale BOR

Redăm integral "Gîndul lui Cristoiu de luni, 3 iunie 2019":

Trei zile în care în România catolicismul a devenit Religie de stat. Sub privirile blege ale BOR

În drum spre Sinaia, pe ceea ce nu cred vă va deveni vreodată autostradă, am auzit transmisă în direct la Radio, Sfânta Liturghie ţinută de Papa Francisc la Sanctuarul marian din Şumuleu-Ciuc, Miercurea Ciuc, sîmbătă, 31 mai 2019.
Fie şi pentru că n-am avut timp, n-am urmărit în transmisie directă la radio sau la tv nici unul dintre momentele de pînă atunci ale vizitei. Acum însă am avut ocazia de a asculta o mare parte din liturghia de la Şumuleu Ciuc.
Am aflat astfel de ce i-a zis Iehova Profetului Ieremia:

„Iată că te-am pus astăzi peste naţiuni şi peste regate, ca să smulgi din rădăcină şi să dărâmi, să distrugi şi să sfărâmi,u să construieşti şi să plantezi.”

Nimic nou sub soare! – mi-am zis. Prin ce de deosebeşte Ieremia de Lenin? Prin nimic. Şi Lenin pretindea că acţionează în numele cuiva dărîmînd Lumea Veche pentru a ridica o Lume Nouă!

Am aflat astfel de statuia Fecioarei de sanctuar. Am aflat că e făcătoare de minuni. Am luat cunoştinţă de pasaje întregi din Biblie. Toate acestea pe fondul unei pioşenii exemplare a reporterilor. O pioşenie care a definit prestaţia întregii prese româneşti din aceste trei zile. Toţi reporterii au lăsat impresia unei transfigurări în genul celei de pe Drumul Damascului. Pînă mai ieri erau jurnalişti la televiziunile libere din România postdecembristă. Acum lucrau cu toţi la Trustul de presă al Vaticanului.

Papa Francisc mai ţinuse pînă atunci o liturghie religioasă: Cea de la Catedrala Sfîntul Iosif. Dacă punem sub semnul protocolului religios şi momentele de la Catedrala Neamului şi de la Iaşi, adăugînd şi liturghia de la Blaj, putem spune că vizita Papei a fost practic un turneu apostolic. Papa Francisc a venit în România la invitaţia lui Klaus Iohannis. Un comunicat al Administraţiei prezidenţiale postat pe site-ul Preşedinţiei în data de 30 mai 2019, ne dezvăluie c-a fost vorba de o vizită de stat:

„Vizita de stat a Sanctităţii Sale se desfăşoară la invitaţia Preşedintelui Klaus Iohannis, care a adresat această invitaţie în luna mai 2015, cu ocazia aniversării unui sfert de veac de la reluarea relaţiilor diplomatice dintre România şi Sfîntul Scaun.”

Din cîte se vede şi din acest Comunicat, Papa Francisc a venit în România ca şef al Statului Vatican, şi nu ca Misionar catolic. Cu toate acestea, cît a stat în România, Papa Francisc a făcut misionariat catolic: slujbe peste tot, predici, arătări de icoane, pelerinaje.
Conform Vatican News, cardinalul secretar de stat, Pietro Parolin, a declarat, în ajunul plecării spre Bucureşti a papei Francisc, că e cea de-a 30-a călătorie apostolică a Suveranului Pontif şi că ea va urma itinerariul dialogului ecumenic şi al îndemnului la redescoperirea valorilor care au stat la baza fondării Europei.

De regulă astfel de turnee au loc în ţări cu puternice comunităţi catolice. Însuşi seful Bisericii catolice, locţiitorul lui Isus într-o parte a creştinătăţii, vine pentru a oficia slujbele ţinute altfel de clerul local. E România o ţară catolică? Fireşte că nu. Şi cu toate acestea, timp de trei zile România a trăit o atmosferă tipică unei ţări catolice. Şi nu a unei ţări catolice oarecare, ci a unei ţări în care Biserica Catolică e religie de stat, ba mai mult, în care Biserica Catolică împarte puterea cu forţele laice. Toate momentele religioase au fost transmise la posturile publice de radio şi televiziune. Fătucele de la televiziunile de ştiri au transmis de la faţa locului cu ardoarea religioasă a unor carmelite. Lideri de opinie, prezenţi în studiouri în orice împrejurare, în virtutea unei noi profesii – cea de atoate stătător în studiouri –, au invocat formule din vocabularul lui Petrache Lupu, gen, miracol, minune dumnezeiască. Într-o lume guvernată de ştiinţă, suveranul pontif a fost prezentat drept un Napoleon al Meteorologiei. Faptul că la ivirea Sa, apărea Soarele şi şedea ploaia, a fost prilej de reamintire a rolului jucat de Dumnezeu ca director al Institutului Meteorologic Universal. E drept, în tot acest timp, în restul ţării se dezlănţuiseră ceea ce gramatica televiziunilor de ştiri numea Urgiile Naturii. Deşi atotputernic în privinţa Meteorologiei de la faţa locului, Papa n-a reuşit să pună la punct Meteorologia din alte părţi ale ţării. Înzestrat cu puteri dumnezeieşti de presa noastră pe vecie nătîngă, el n-a putut salva de la luarea de ape pe cei patru copii din Prahova. Ar fi reuşit dacă în locul său ar fi fost Patriarhul de la Constantinopol?

Biserica Ortodoxă Română e ţinta atacurilor TeFeListe de o rară sălbăticie. Orice tentativă a Bisericii Ortodoxe Române de a oficializa atmosfera religioasă e pusă la punct pe reţelele sociale, pe site-urile TeFeListe, în Stradă, drept pretenţii de a pune la îndoială caracterul laic al Statului. Ridicarea Catedralei Naţionale a stîrnit nu numai proteste, dar şi înjurături de-a dreptul. Cînd Gabriela Firea a decis ca Primăria să contribuie financiar la proiectul Catedralei Neamului, consilierii USR, reprezentanţii TeFeLismului în politică, au făcut gură. Referendumul pentru familie a fost o iniţiativă a Bisericii Ortodoxe Române. Referendumul a fost atacat virulent de TeFeLişti. USR şi PLUS, cele două formaţiuni de sorginte TeFeListă, au îndemnat la boicotarea Referendumului. Printre altele, iniţiatorii Referendumului au fost denunţaţi ca învechiţi, ca împietriţi în tradiţii şi chiar ca bigoţi.
Predicile Patriarhului Daniel despre tradiţie, despre valoarea familiei, a căsătoriei, despre preţioasa moştenire, au fost ridiculizate de TeFeLişti.

A spus altceva Papa Francisc în cele trei zile de apostolat în România?
Fireşte că nu.
A pledat pentru respectarea tradiţiilor, pentru familia alcătuită din bărbat şi copii, pentru procreare, pentru a ne reaminti iar şi iar de rădăcini.

La Blaj Papa Francisc a zis:

„Dragi fraţi şi surori, chiar şi astăzi reapar noi ideologii care, într-un mod subtil, încearcă să se impună şi să-i dezrădăcineze pe oameni din cele mai bogate tradiţii ale lor culturale şi religioase. Colonizările ideologice dispreţuiesc valoarea persoanei, a vieţii, a căsătoriei şi a familiei şi dăunează, prin propuneri distrugătoare, atee ca şi cele din trecut, în mod deosebit tinerilor noştri şi copiilor, lăsîndu-i fără rădăcini din care să poată creşte. Sînt voci care, semănînd teamă şi diviziune, vor să şteargă şi să îngroape cea mai preţioasă moştenire pe care aceste ţinuturi au văzut-o, născîndu-se.”

La Iaşi, Papa a reafirmat teza păstrării tradiţiilor naţionale:

„Iar visul vostru a fost acesta: «Visăm ca ei să-şi poată construi un viitor fără să-şi uite rădăcinile. Visăm ca întreg poporul nostru să nu uite de rădăcinile sale». Voi priviţi la viitor şi deschideţi ziua de mîine pentru fiii voştri, pentru nepoţii voştri, pentru poporul vostru, oferind ce-i mai bun din ceea ce aţi învăţat pe drumul vieţii voastre: ca ei să nu uite de unde au plecat. Oriunde vor merge, orice vor face, să nu-şi uite rădăcinile.”

Globalismul, religia care-i însufleţeşte pe TeFeLişti, susţine contrariul. Susţin contrariul şi partidele prezidenţiale cînd vine vorba de poziţia noastră în UE. Discursul Papei pare inspirat din doctrina suveranistă a lui Victor Orban. Pentru mai puţin, PSD-ul condus de Liviu Dragnea a pierdut alegerile sub asaltul tineretului adus la urne de diversiunea potrivit căreia orice subliniere a tradiţiilor naţionale înseamnă politică de ieşire din Uniunea Europeană. O campanie dusă de Klaus Iohannis cu precădere. Care Klaus Iohannis a dirijat ampla operaţiune de transformare a unei vizite de stat într-o vizită de misionariat.
Aţi văzut pe undeva vreun bombănit TeFeList, vreun scîncet? Aţi văzut vreun USR-ist protestînd? Aţi văzut vreo Chichirău filmînd în semn de protest?

Să fim bine înţeleşi.
Cele trei vizite ale Papei în România n-au stat sub semnul unei vizite de stat, ci sub semnul unui turneu de misionariat într-o ţară ortodoxă. La fel Papa Francisc, sub semnul obiectivului său de a restabili întinderea Bisericii Catolice în lume, tot mai redusă şi din cauza unor slăbiciuni interne, a făcut călătorii apostolice în ţări în care catolicii sînt minoritari. Că şi-a propus şi a realizat asta din plin în România nu mă miră. Să ne imaginăm că venea Patriarhul Rusiei în ţara noastră. Ar fi beneficiat el de atîte facilităţi în privinţa misionariatului ortodox? Fireşte că nu. Patriarhul Rusiei ar venit dinpre Răsărit, unde nu mai sînt Stăpînii României. Papa Francisc a venit dinspre Vest. Şi tot ce vine dinspre Vest e primit la noi, în Babuinia, cu entuziasm. Sînt adeptul unui stat laic deplin. Orice oficializare a Bisericii Ortodoxe e văzută de mine, în spiritul viziunii asumate de marii noştri scriitori – Tudor Arghezi, de exemplu – drept o lovitură dată credinţei autentice, credinţă pentru care oficializarea, atotputernicia Bisericii e un pericol mortal. Observaţiile în legătură cu transformarea unei vizite de stat într-un turneu apostolic, de prozelitism catolic, nu sînt făcut de mine de pe poziţiile unui fan al Bisericii Ortodoxe Române. Ele sînt făcute de pe poziţiile unui Istoric al clipei care nu va osteni a denunţa prosternarea românilor faţă de orice şi oricine vine din Lumea Stăpînilor din Vest. Pentru babuini, Papa Francisc e întruchiparea Stăpînilor din Deal. Aşa se explică graba Babuinului de la Cotroceni de a se lipi electoral de vizita Papei. Aşa se explică prosternarea premierului, a demnitarilor în faţa Suveranului Pontif cu o ardoare depăşind-o cu mult pe cea a unui credincios catolic. Aşa se explică uşurătatea cu care Biserica Ortodoxă Română a acceptat trei zile de prozelitism catolic pe teritoriul unei ţări depre care ea, BOR, pretinde că e ortodoxă.

Potrivit logicii această atmosferă trebuia să stîrnească bombănitul, dacă nu chiar protestul TeFeLiştilor. N-au făcut-o. Pentru că şi TeFeLişti sînt români. Şi dacă sînt români, sînt şi ei babuini.