Firea: Nu e nicio posibilitate ca românii să devină părinţii copiilor ucraineni instituţionalizaţi

„Drama copiilor ucraineni a stârnit un impresionant val de emoţie şi sunt realmente mişcată de modul în care ne-am mobilizat cu toţii! Românii au demonstrat, încă o dată, că ştiu ce înseamnă să sari în ajutorul cuiva şi foarte mulţi şi-au exprimat dorinţa chiar să devină părinţii copiilor instituţionalizaţi refugiaţi în România, nu doar să le ofere celor mici adăpost, o haină călduroasă şi o masă caldă. De la începutul crizei umanitare, în România au intrat pe la punctele de trecere a frontierei 460 de copii proveniţi din centrele de plasament din Ucraina, din care, în prezent mai sunt în sistemul de protecţie specială din România 168 copii în centre din Bucureşti, Prahova, Braşov, Constanţa, Iaşi, Suceava, Tulcea, Sibiu, Maramureş sau Timiş”, anunţă pe Facebook Gabriela Firea.

Ea precizează că, legal, nu există nicio posibilitate pentru ca românii care doresc să poată deveni părinţii copiilor ucraineni instituţionalizaţi.

„Copiii neînsoţiţi sau proveniţi din centrele de plasament din Ucraina care au ajuns pe teritoriul României sunt cetăţeni ucraineni, iar situaţia lor, din punct de vedere juridic, este clarificată doar de către autorităţile din ţara vecină, în conformitate cu legislaţia internă proprie. Prin urmare, orice demers privind o posibilă adopţie a unui copil poate fi iniţiat exclusiv de către autorităţile ucrainene, statul român neavând nicio competenţă în acest sens. Legislaţia în domeniul protecţiei copilului este foarte clară şi apără interesele minorului înainte de toate. Obligaţia noastră ca stat este aceea de a le asigura copiilor ucraineni o protecţie temporară, pe perioadă determinată, respectiv până la momentul în care este posibilă reîntoarcerea în siguranţă în ţara lor, cu respectarea corespunzătoare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”, adaugă Firea.

Potrivit ministrului Familiei, în România, legislaţia în domeniul adopţiilor s-a simplificat semnificativ în ultimii ani, venind în sprijinul celor care vor să dea şansa unui copil fără părinţi să crească într-o familie adevărată.

„Astfel, cetăţenii sau familiile de români care doresc să devină părinţii unor copii aflaţi în prezent în îngrijirea statului pot adopta numai copii cetăţeni români. În acest moment, aproximativ 5.800 de copii din sistemul de protecţie specială sunt adoptabili. De asemenea, de la începutul anului până în prezent pentru încă 1.000 de copii a fost demarată procedura de deschidere a adopţiei. Pentru a iniţia o procedură de adopţie, cei interesaţi se pot adresa Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din judeţul sau sectorul în care au domiciliul înregistrat sau au reşedinţa şi vor primi informaţii în legătură cu etapele pe care trebuie să le parcurgă. Pe scurt, procedura legală presupune obţinerea unui atestat de adopţie, în urma unui proces de evaluare (socială, psihologică, de pregătire)”, arată Gabriela Firea.

Ea prezintă etapele procesului de adopţie.

„Prima etapă a procesului de adopţie - potrivirea iniţială - se realizează pornind de la nevoile şi caracteristicile copilului adoptabil, luând în considerare capacitatea familiei atestate de a răspunde acestora şi este realizată prin identificarea şi selectarea din cadrul Registrului Naţional pentru Adopţii (R.N.A) a familiilor atestate care răspund nevoilor fiecărui copil. Ulterior se realizează potrivirea practică, prin facilitarea contactului direct între copil şi familia atestată. Au loc întâlniri ale copilului cu adoptatorul/ familia adoptatoare sau chiar găzduirea copilului, pentru o perioadă de cel mult o săptămână, de către cei care doresc să-i devină părinţi. În cazul în care se constată compatibilitatea dintre copil şi familia adoptatoare, este sesizată instanţa judecătorească pentru încredinţarea copilului în vederea adopţiei, pentru o perioadă de 90 de zile. La finalul acestora, dacă instanţa judecătorească, pe baza probelor administrate, şi-a format convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului, va admite cererea de încuviinţare a adopţiei. Va urma, timp de cel puţin doi ani, etapa monitorizării postadopţie, realizată de specialiştii DGASPC, când se va urmări evoluţia copilului adoptat şi a relaţiilor dintre acesta şi părinţii adoptatori, în vederea integrării depline a copilului în noua sa familie”, conchide Firea.