Gabriel Zbârcea, propus pentru conducerea SRI: „Sunt român și patriot de când mă știu”

Într-un interviu acordat anul trecut Financial Intelligence, Gabriel Zbârcea spunea: „România este o ţară superbă. Am spus-o şi o voi susţine mereu. Este casa mea, ţara părinţilor şi bunicilor mei, ţara copiilor mei, locul în care mă simt cel mai bine, mă simt împlinit alături de cei dragi. România are foarte multe atuuri. În primul rând, oamenii: avem o ţară cu oameni creativi, calzi, cu credinţă în Dumnezeu inteligenţi, descurcăreţi, care au trăit şi experimentat multe, regimul comunist, tranziţia spre o societate democratică şi economia de piaţă. Toate aceste încercări ne-au pregătit pentru viaţă şi provocările ei. Românii sunt mai greu de păcălit, avem valori şi repere adânc săpate în conştiinţa de neam. Apoi amplasarea geografică: munte, mare, deltă, avem peisaje unice în lume. Poziţionarea geografică este un mare avantaj şi din punct de vedere strategic şi geopolitic. Nu în ultimul rând, stabilitatea, suntem şi am fost o ţară stabilă. Nu avem probleme legate de infracţionalitatea violentă, terorism, poluare, nu avem convulsii sociale de mare amploare.

Şansa României stă în oameni. Oamenii vor genera schimbarea şi politicienii o vor pune în aplicare. Avem nevoie de unitate. Dezbinarea şi luptele interne nu duc nicăieri, din contră, ne fac vulnerabili. Sper ca toţi cei implicaţi în mecanismul decizional să înţeleagă că ţara trebuie, mereu, pusă pe primul loc şi nu interesele de partid şi cu atât mai puţin interesele personale”.

Întrebat dacă democraţia şi-a atins limitele, Gabi Zbârcea a precizat: „Democraţia va urma cursul timpurilor noi pe care le trăim şi, sper eu, se va reinventa. Ca să îl citez pe Churchill ”democraţia este un sistem politic prost, însă rămâne cel mai bun dintre cele pe care omenirea le-a inventat”. Pe cei care se plâng de democraţie, pe neomarxiştii de pe reţelele sociale, îi rog să meargă în schimb de experienţă în Coreea de Nord sau să citească ”Drumul spre libertate” – Yeonmi Park”.

Înainte de a fonda Ţuca Zbârcea şi Asociaţii acum 20 de ani, Zbârcea a făcut parte din echipa Muşat & Asociaţii (Deputy Managing Partner şi Partner, între 1997–2004), a fost Consilier de Stat al Prim-ministrului (decembrie 2004–ianuarie 2005) şi Preşedinte al Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) (ianuarie–septembrie 2005).

Zbârcea este absolvent al Liceului Gheorghe Lazăr şi al Universităţii Bucureşti, Facultatea de Drept. Într-un interviu recent pentru juridice.ro, acesta spunea: „În timpul liceului, mi-am dat seama că nu doresc să merg în niciun caz spre matematică şi fizică. Nu-mi plăcea deloc matematica şi fizica şi am ştiut de prin clasa a XI-a că vreau să merg la Drept. Deşi m-am apucat să învăţ pentru Drept doar cu câteva luni înainte şi admiterea era foarte grea, am intrat al 70-lea.

Viața după revoluție

Noi am fost generaţia care am trăit Revoluţia din 1989. Eram în clasa a XI-a în 1989. Eram cu fratele meu în Piaţa Universităţii, la Revoluţie, şi îmi amintesc că mama ne căuta prin piaţă ca să mergem acasă, pentru că se trăgea cu trasoare. Eram dornic de libertate.

După 90, am militat împreună cu mulţi dintre colegii de generaţie în Piaţa Universităţii. Am avut pancartă cu Liceul Lazăr, am avut un eveniment în cadrul liceului în care fostul prim-ministru Petre Roman a venit să se prezinte într-un amfiteatru şi, brusc, au început să circule baloane cu Votez Ion Raţiu. Am început să cântăm Imnul Golanilor, până când premierul Petre Roman a plecat.

Pe 13 iunie 1990, am fost printre cei care am forţat reintrarea în Piaţa Universităţii. Credeam că avem puterea să înfrângem acea hoardă de mineri si am încercat să intrăm în piaţă. Îmi amintesc că un miner m-a întrebat cu cine am votat. Şi i-am spus că nu am vârsta de vot, ceea ce era adevărat. N-am putut să votez în 1990, dar pentru mine fenomenul Piaţa Universităţii m-a marcat. Multe din lucrurile care s-au întâmplat în evoluţia mea ulterioară au avut ca rădăcină fenomenul Piaţa Universităţii.

Primul lucru pe care l-am făcut când am intrat la Facultatea de Drept a fost să mă înscriu în Liga Studenţilor şi am reuşit să fiu preşedintele acestei organizaţii circa doi ani şi jumătate. În perioada în care am fost preşedinte, Liga a fost o organizaţie extrordinar de puternică, mult mai puternică decât organizaţiile de tineret sau studenţeşti ale partidelor politice. Ştiu că, la acea vreme, am făcut un proiect de lege cu sprijinul profesorului Lucian Mihai, de urgentare a judecăţii şi a urmăririi penale împotriva celor care au participat la faptele de reprimare din decembrie 1989.

Nu am reuşit să strângem decât 100.000 de semnături, iar legea ne cerea să avem 250.000 de semnături ca iniţiativă populară. Aşa că am trimis proiectul Seniorului Corneliu Coposu. El a fost iniţiatorul acelui proiect de lege, dar nu s-a adoptat nici până astăzi, motiv pentru care Dosarul Revoluţiei este încă pe rol după atâţia şi atâţia ani.

Tot pe acea vreme am protestat împotriva regimului Iliescu – Operaţiunea Zidul – şi am organizat un marş, am mers la Cotroceni şi am vopsit zidul cu tot felul de culori. Ni s-a părut că idealurile Revoluţiei fuseseră furate şi întinate şi am vrut să luptăm. Am mai organizat un miting foarte mare împotriva guvernului Văcăroiu, s-a numit Operaţiunea Gunoi, ocazie cu care am adus nişte gunoaie simbolice în faţa Guvernului. A fost un marş studenţesc.

Dar probabil cele mai faine imagini ale Ligii Studenţilor din perioada mea au fost cele legate de manifestaţiile pentru eliberarea lui Ilie Ilaşcu (n.r. Pe 2 iunie 1992, el şi alţi trei români moldoveni au fost arestaţi de GRU (Serviciul secret al Armatei F.Ruse). A fost deţinut politic al regimului de la Tiraspol între 1992-2001. În 1993 a fost condamnat la moarte de către o instanţă neconstituţională subordonată politic Moscovei). După ce Ilie Ilaşcu, pe care l-am considerat la momentul respectiv o victimă a regimului comunist, a fost arestat şi întemniţat, am blocat Universitatea. Au fost 20.000 de oameni care au mărşăluit prin Bucureşti pentru cauza românească şi patriotică. Eu sunt român şi patriot de când mă ştiu”.

Zbârcea a renunţat la o repartiţie ca judecător la Bucureşti pentru a îmbrăţişa avocatura, considerată de el cea mai liberă şi liberală profesie”, şi a ocupat ulterior funcţii cheie în sectorul public, inclusiv preşedintele comisiei care a privatizat BCR cu peste 3 miliarde de dolari, faţă de evaluarea iniţială de un miliard.

Gabriel Zbârcea a făcut parte din echipele care au reprezentat statul român în mari procese internaţionale şi le-a şi câştigat: EDF, Nitramonia Făgăraş sau Noble Ventures.