Video INTERVIU - Tabără: Traian Băsescu îşi respectă partenerii, dar dacă faci greşeli e clar că nu te iartă - VIDEO

Rep.: Există riscul scindării PDL în cazul în care ar ieşi Vasile Blaga preşedinte al partidului?

V.T.: Nu cred. Eu îi cunosc pe lideri, chiar dacă ei sunt mai aprigi uneori, e o unitate în diversitate, se potrivesc aceste două sintagme la nivelul conducerii PDL. Se cunosc de prea mult timp. Marea majoritatea dintre ei sunt prieteni, ceea ce se întâmplă acum este un mic divertisment, aş spune, nici măcar o stare conflictuală, chiar dacă, spuneam, campania este extrem de serioasă. Dar cred că este extrem de important de urmărit ce înseamnă democraţia şi dezbaterea dintr-un partid politic, care este cea din actualul PDL.

Rep.: Ceea ce se întâmplă este "un mic divertisment", spuneţi dumneavoastră, între cele două tabere?

V.T.: La o primă vedere. Pentru că, vă spuneam că dincolo de acest divertisment pe care îl tratează unii ca divertisment, problema este extrem de serioasă, iar competiţia este una extrem de aprigă, să nu spun dură. Dacă şi preşedintele a avertizat asupra unui mod de comportament şi sunt convins că această poziţie a preşedintelui a venit ca un element de corecţie.

Rep.: După părerea dumneavoastră, preşedintele s-ar teme de Vasile Blaga, n-ar mai găsi partenerul la fel de loial şi de potrivit?

V.T.: Părerea mea este că preşedintele, dincolo de ceea ce a însemnat această voce un pic mai dură, şi-a păstrat o apreciere deosebită, repet încă o dată, faţă de un partener care în momente dificile a fost un partener serios pentru preşedinte, în momente dificile, grele. Să nu uităm că şi preşedintele a trecut printr-un moment de suspendare, atacurile împotriva Preşedinţiei şi a preşedintelui sunt în continuare puternice, sunt exprimări de poziţie. Premierul şi Guvernul au fost un sport pentru preşedinte. Nu cred că preşedintele a uitat. De altfel, eu cred că, dincolo de ceea ce spun unii, preşedintele îşi respectă partenerii, dacă nu faci greşeli mari. Dacă faci greşeli e clar că nu te iartă, nu? Şi e normal să fie aşa. În politică nu trebuie să fie prietenia sau alte sentimente legate de o anumită persoană, politica îţi cere uneori să sacrifici.

Rep.: Credeţi că ar trebui schimbate sigla partidului, denumirea partidului?

V.T.: PDL s-a dus clar spre dreapta şi numeni nu mai poate nega, decât cei care nu vor să privească sau cei care nu vor să facă analiza corectă. Şi aici este meritul multor lideri ai PDL, începând cu preşedintele Băsescu. Eu am avut ocazia să fac parte din Biroul Permanent al PDL la vremea aceea şi ştiu cât efort s-a făcut atunci când s-a schimbat orientarea PDL. O deschidere foarte puternică pentru Sorin Frunzăverde, au mai fost şi alţi membri ai partidului care au acţionat şi au lucrat în relaţiile cu Partidul Popular. Şi sigur că sunt din însemnele partidului care trebuie să fie adaptate în continuare sau în pasul următor spre ceea ce înseamnă poziţia doctrinară şi de program a PDL.

Rep.: Cum vedeţi cea de-a treia candidatură, cea a domnului Paleologu, pentru şefia PDL?

V.T.: Într-un sistem democratic, mă surprind că nu sunt mai multe candidaturi. Domnul Paleologu este un politician de un anumit tip, de un anumit stil, de o anumită strategie şi, sigur, a venit cu o ofertă de moţiune pe care probabil o va aprecia mai mult sau mai puţin Convenţia Naţională a partidului.

Rep: Are şanse?

V.T.: E şansa candidatului. Orice candidat care pleacă la drum, pleacă cu şansa lui. Sigur că bătălia se dă, în opinia mea, între cei doi lideri, şi e normal să fie aşa. În mod sigur vor capta atenţia membrilor de partid şi, iată, filialele sunt destul de individualizate în ceea ce priveşte susţinerea celor doi candidaţi.

Rep.: Aş vrea să vă întreb legat de agricultură şi legat de ceea ce spunea preşedintele Traian Băsescu, care a afirmat: "când vom învăţa că trebuie să muncim opt ore, când vom învăţa să nu mai lăsăm 3 milioane de hectare nemuncite, că nu vin miniştri să cultive pământul, când vom învăţa că decât să stăm la cârciuma satului mai bine mă duc şi bag plugul în hectarul jumătate din spatele casei" ...

V.T.: Am o singură corecţie, pentru că eu am dat de vreo zece zile ceea ce am spus în urmă cu vreo două săptămâni, la o întâlnire cu fermierii, am spus atunci, după observaţii, pentru că am format ochiul câmpului nu numai din avion, ci şi atunci când trec peste câmp, să spun că anul acesta nu mai avem 3 milioane teren necultivabil, ci coborâm sub un milion. Deci, mult sub un milion va rămâne teren necultivat, vorbesc din arat. Pentru că ani de zile la suprafaţa despre care a vorbit preşedintele, şi aş spune că în parte are dreptate. Foarte multă lume de la nivelul satului ajunsese să-şi cumpere strictul necesar, inclusiv pătrunjel şi roşii din butic, de la butic unde era o secvenţă cu câteva lădiţe de zarzavat. Sau cei mai tineri să nu cunoască foarte bine aceste plante, care trebuie să se regăsească inclusiv în glastrele din apartament. Se ştie că foarte mulţi au un ghiveci cu frunze de pătrunjel, ca să fie pătrunjelul proaspăt.

Şi pe mine m-a surprins în multe sate şi în special în Banat, în anii trecuţi am avut suprafeţele cele mai mari necultivate într-o zonă cu un potenţial excepţional. De cele mai multe ori vorbesc cei care n-au pus mâna pe sapă, şi vorbesc de zona rurală, să nu uităm că spre zona rurală PDL a orientat acea pensie socială, cred că a fost unul dintre beneficiile cele mai mari despre care se vorbeşte prea puţin, pensia ţăranilor. Se ştie că ea nu provine din contribuţie, ci direct de la bugetul de stat, şi eu sunt şi am fost unul dintre susţinători. Şi nu e vorba de a da ceva gratuit acestor oameni care au dat atât de mult ţării înainte de 89. Dacă ne gândim cum a fost risipită producţia agricolă şi câte probleme avea atunci de neaprovizionare, iar ei care lucrau pentru 3-4 lei pe zi sau pentru 150 kg de grâu pe an, aceşti oameni au dat până la urmă o pâine pentru toată ţara. Nu poţi acum să le spui că le iei pensia, dar în acelaşi timp nu se justifică să ţii pământul doar aşa, ca să am nu ştiu câte hectare. El trebuie să fie introdus în circuitul productiv, pentru că este până la urmă nu bun propriu, este un bun naţional. Pământul face parte din aceste bunuri care, chiar dacă sunt în proprietate privată, cu consecinţele proprietăţii, el are totuşi consecinţele naţionale, modul de folosinţă al lui.

Din păcate, eu aş spune că în România se lucrează cel mai puţin şi susţin punctul de vedere al preşedintelui, nu pentru a mă asocia cu dânsul. Gândiţi-vă că începem ziua, săptămâna de lucru luni la amiază şi o terminăm poate joi la amiază, nu vineri la amiază. Cred că suntem la nivel european ţara care lucrează ca timp util cel mai puţin şi aici aş spune mai mult referindu-mă la sectorul public, nu la cel privat.

Rep.: Şi parlamentarii încep luni după-amiază şi termină miercuri la prânz.

V.T.: Da, e valabil pentru toată lumea, pentru toate instituţiile publice. Nu mă feresc. Parlamentul numai în România are sincopele lui datorită disputelor care sunt, însă problema mare este productivitatea. Pentru că eu am păţit-o, să spun aşa, în ghilimele, în perioada aceasta de aproape opt luni de ministeriat. Dacă economia sau celelalte sectoare nu asigurau suficiente venituri, nu ălea erau de vină, era ţăranul de vină că vinde mai scump. Eu nu pot să împărtăşesc un asemenea punct de vedere. Şi aş spune că anul acesta, ţinând această protecţie, în ghilimele, asupra producătorului de materie primă, că este animală sau vegetală, a fost de altfel succesul pieţei şi al producţiei agricole româneşti din 2010. Se ştie că au crescut exporturile foarte bine. E un pas excepţional, importurile doar cu 2%, iar deficitul comercial de produse agro-alimentare s-a redus la jumătate (...)

Orice om din România, la potenţialul pe care îl are, nu trebuie să rabde de foame. Este o anomalie să rabzi de foame, şi iar revin la chestiune că mai zilele trecute, înainte ca preşedintele să iasă public, discutam cu un prieten de-al meu, trecând printr-o comună în care de dimineaţă de la opt şi până seara la zece crâşma e plină. Deci, crâşma e plină. Dacă te duci la Ianova - dau acum exemplu locul unde stă mama şi unde merg şi eu de vreo 40 de ani - să cauţi pe cineva să sape în grădină pentru o sută de lei pe zi plus masă, plus mâncare, nu găseşti. Da' la birt e prezentă lumea. Asta e o vină şi a noastră, pentru că zona rurală nu va trăi şi nu va evolua chiar dacă vor fi producţii mari. Acolo trebuie să găseşti şi activităţi care să ducă dincolo de ce înseamnă activităţi sezoniere agricole. Grâul îl recoltezi în luna iunie-iulie. Păi ce faci până în octombrie, mă duc la birt? Ce fac? Ar trebui să avem acea perioadă ocupată. Şi este acea experienţă a Ţărilor de Jos, Belgia de pildă, care pentru perioada respectivă a găsit tot activităţi în agricultură, de pildă în serii solare, un fel de legume-fructe. Deci, acest lanţ de activitate în zona rurală se impune să-l dezvolţi şi cred că la acest lucru s-a gândit preşedintele, preşedintele s-a gândit la ceea ce înseamnă elementul esenţial al rezultatului economic şi aici cred că poate fi judecat Guvernul Boc, creşterea productivităţii muncii. Asta înseamnă şi calitate şi cantitate, înseamnă tehnicitate şi înseamnă seriozitarea celui care produce bunul respectiv.

Rep.: Vor fi sancţionaţi cei care nu vor lucra terenurile agricole? Vă gândiţi la aşa ceva?

V.T.: Nu cred că va mai fi nevoie. Deci, dacă problemele merg aşa cum au început să meargă, şi suprafeţele devin nesemnificative, nu se impune sancţiune. O sancţiune s-ar putea impune atunci când terenurile agricole pot să fie neîngrijite, şi asta e valabil şi pentru unii primari, e valabil şi pentru unele instituţii ale statului, de-a lungul căilor ferate, de-a lungul şoselelor, locuri publice care n-au fost igienizate. Sau pe şosea, aţi văzut că se curăţă o jumătate de metru de-o parte şi de alta. Acolo nu e vorba numai de o vegetaţie, este vorba despre o sursă de prejudiciu, de o sursă extraordinară de prejudiciu care se aduce agriculturii, pentru că pe acest prejudiciu apar boli, apar dăunători care înseamnă costuri ale tratamentului, înseamnă poluare. Oriunde în lume nu vezi suprafeţe cu ciulini, nu poţi să lucrezi, nu trebuie să te duci să pui terenul în circulaţie pentru ca el să ajungă să producă. Astfel, trebuie să ştii sigur că pâinea de pe masă ţi-o pune altcineva şi o vrei şi ieftină. Deci, eu nu-mi lucrez terenul, nu fac producţie, dar aştept să-mi vină foarte ieftine produsele. Nu e o relaţie din cele mai normale. Şi, repet, din acest punct de vedere, preşedintele a avut dreptate, avem mari probleme cu ceea ce înseamnă timpul util de muncă, efectiv folosit pentru producerea unui bun şi apoi câte bunuri produc în acel bun util de muncă şi ce calitate dau ei produsului respectiv, este vandabil în piaţă sau nu este, nu-l produc pentru a fi pe stoc. Şi apoi urmează un lucru, este respectul între ramurile economice, că de multe ori văd tratată agricultura la marginea economiei.

Rep.: Tratată de către cine la marginea economiei?

V.T.: N-aş vrea acum să spun. O parte cu cei care am lucrat o viaţă, deşi nu vroiam să mă fac agronom, vroiam să mă fac altceva, dar odată ajuns agronom, unii dintre colegii mei îmi spun că mă duc undeva spre fundamentalism şi credinţa că agricultura României este cu un potenţial formidabil, dar o spun că de cele mai multe ori agricultura nu a fost tratată la nivelul, nu de prinţesă, dar oricum de primadonă, pentru că oricare dintre marile state ale lumii industrializate şi, imediat după război, dacă vă uitaţi cu atenţie la măsurile luate de Germania sau Japonia, au fost legate de agricultură. Agricultura dă siguranţă, dă stabilitate, îţi dă timpul necesar de a gândi normal. Dar eu gândesc că n-am ce pune pe masă copiilor, mai pot gândi normal, indiferent cât aş fi de lucid?

Rep.: Guvernul Boc tratează agricultural la nivel de primadonă?

V.T.: Fără a fi o relaţie specială nici cu ministrul Finanţelor, dacă n-ar fi fost deschiderea astă toamnă să dăm bani imediat către agricultori, n-aş fi avut certitudinea şi nici rezultatele de la sfârşitul anului. Să nu uităm că în anul 2011 am plătit pentru 2010 aproape tot până în luna martie, peste 90% din bani sunt în conturile fermierilor şi unii din aceşti bani sunt în câmp deja, materializat în sămânţă, în erbicide, în îngrăşăminte, de-asta arată câmpul mai bine ca oricând. Pentru că prima problemă pentru fermieri este să aibă sursa financiară. Şi asta a făcut Boc la sfârşitul anului 2010, cel puţin eu de când sunt ministru, pe problema legată de fermieri, de producţia agricolă românească n-aş putea să mă plâng. Şi acum toţi banii, pentru zonele defavorizate avem deja toate controalele făcute, sunt finalizate şi eu cred că până la sfârşitul lunii mai să dăm aceşti bani.

Rep.: Să înţeleg că agricultura primadonă nu este, dar ce este?

V.T.: A devenit o chestie serioasă, cel puţin faţă de cum a fost tratată până acum. Noi avem alte probleme pe agricultură, cum sunt îmbunătăţirile funciare, pentru că avem multe probleme acolo nerezolvate (...)

Rep.: Domnule Valeriu Tabără, sunteţi politician vechi, sunteţi pentru a doua oară ministru al Agriculturii, dacă s-ar scrie într-o carte de istorie, dacă ar fi scris numele dumneavoastră şi copiii şi generaţiile viitoare ar citi despre dumneavoastră, ce aţi vrea să fie scris?

V.T.: Că am ţinut la agricultura României şi am făcut-o cu tot sufletul. Foarte puţini ştiu că eu am pierdut enorm din veniturile mele, nu mai am dreptul să conduc programe, inclusiv lângă studenţi nu mai pot sta acum. De la Parlament am pierdut enorm de multă linişte şi, dacă nu era această obligaţie pentru fermierul român, căruia eu am îndrăznit mereu să-i dau sfaturi şi am făcut-o public, în calitate de profesor, de agronom cu experienţă, în calitatea mea de vicepreşedinte al Academiei Silvice, am scris cărţi. Aş fi extrem de mulţumit să-mi spună "ministrul respectiv şi-a făcut datoria faţă de agricultură, că tot ceea ce a spus şi nu a reuşit să facă trebuie făcut".

Eu am venit în Ministerul Agriculturii ca o datorie, şi nu ca o plăcere. Sigur că în primul mandat mi-au făcut plăcere două lucruri: că-ţi încununezi o carieră, o meserie, un agronom să ajungă de la inginer agronom, sigur eu eram profesor conferenţiar în 1997, cercetător şi să ajungi ministru, ce vrei mai mult, pentru o carieră profesională? Şi am fost un ministru bun (...)

Rep.: În timpul mandatului dumneavoastră sau după acest mandat vor mai fi situaţii în care ferminerii să iasă în stradă să-şi ceară drepturile?

V.T.: Mi-aş dori să nu iasă. La mine, cu o mică excepţie, ministerul a fost ocolit, nu au fost probleme, pentru că am un dialog aparte cu ei. Sigur că există şi în zona lor nuanţele politice, le înţeleg, trecem peste ele, dar în general structurile profesionale mari sunt de dialog şi am construit împreună. Foarte importantă a fost relaţionarea cu sistemul bancar. Dacă până la venirea mea erau relaţii încordate, acum lucrez bine cu băncile, cu cele două fonduri de garantare.

Rep.: Deci, nu vor fi cazuri de fermieri care să iasă în stradă să-şi ceară drepturile?

V.T.: Eu spun că nu. Numai dacă partidele se joacă într-un anumit fel. Dar eu bănuiesc că pe agricultură nu. În rest, partidele au pe ce să se dispute. Nu poţi băga mâna în buzunar, cum le spun foarte multor fermieri, mamei mele care are pensie de 300 de lei şi plăteşte toate impozitele, dar mie nu-mi plăteşte impozitul la stat nici măcar simbolic.

Rep.: Şi mama dumneavoastră nu critică Guvernul pentru că are o pensie doar de 300 de lei?

V.T.: Nu. Mama a fost întotdeauna o susţinătoare a mea, orice am făcut. Este o mare susţinătoare a domnului preşedinte Băsescu, se ceartă încă în jur şi ea, la 81 de ani, este extrem de lucidă, vede greutăţile în stilul ţărăncii care a dus o viaţă dificilă şi grea pe umeri. Şi prinde foarte uşor ceea ce înseamnă disputele astea care n-au nimic cu esenţa.

Rep.: Vă critică uneori?

V.T.: Absolut. Mă critică în primul rând din punctul de vedere al meseriei. Mama este întotdeauna cea mai bună agronoamă din casă.

(Interviu realizat de Ema Toader, ema@mediafax.ro).