Portretul unui fost lider comunist. Nicolae Ceauşescu - zgârcit, bâlbâit şi pudibond. De ce boli suferea (Partea a II-a)

Înainte de a fi ales secretarul general al PCR la Congresul al IX-lea al partidului, din iulie 1965, Nicolae Ceauşescu reuşise să facă o impresie bună veteranilor comunişti. Suprinzător, el s-a opus cultului personalităţii şi a dat ordin ca toate tablourile cu predecesorul său, Gheorghe Gheorghiu Dej,  şi ale şi clasicilor marxism-leninismului să fie date jos de pe pereţi.

„Nu era cârciumă şi prăvălie unde să nu fie portret. Ori în felul acesta nu cinstim. Noi am exagerat şi am mai discutat, de altfel, şi la plenară şi cu portretele clasicilor. (…) Biroul e o încăpere de lucru unde omul trebuie să lucreze. Nu găseşte, în afară de noi, la ţările socialiste aşa ceva”, spunea Ceauşescu despre Gheorghiu-Dej, puţin după înmormântarea acestuia, conform istoricului Lavinia Betea (betea.ro).

Potrivit sursei citate, înaintea validării  alegerii sale de Congresul al IX-lea, Ceauşescu  reuşise să cureţe pereţii şi de portretele celor în viaţă, şi de umbrele celor morţi. Maurer îl sprijinise şi aici, propunând decorarea birourilor cu picturi. Şi recomanda peisajele. Pînă la urmă s-a ajuns la concluzia să fie expuse portretele membrilor Biroului Politic al PCR în următoarea ordine: Nicolae Ceauşescu, Chivu Stoica, Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu, Emil Bodnăraş, Petre Borilă, Alexandru Drăghici, Alexandru Moghioroş. N-au apucat să fie bătute cuiele de tablouri în pereţi deoarece, după Congres, garnitura de lideri nu mai era de actualitate, astfel că, peste câţiva ani s-a agăţat portretul lui Ceauşescu. Acelaşi portret care se va regăsi pretutindeni- în birourile organizaţiilor de partid, săli de clasă, creşă şi grădiniţă, cabinetele medicale şi avocăţeşti.    

Citeşte continuarea pe platforma REVOLUTIONS. 

Citeşte şi: Portretul unui fost lider comunist: Nicolae Ceauşescu - cizmar, geniu, condamnat (Partea I)