ANALIZĂ: Statul român vs. cetăţeanul simplu

Cazul Caracal a adus din nou în discuţie celebrele protocoale secrete încheiate între parchete şi SRI. Unii au susţinut că dacă aceste ar fi fost în vigoare, nu s-ar fi ajuns la crime, uitând neregulile apărute odată cu protocoalele: subordonarea justiţiei şi punerea pe locul doi a cetăţeanului.

1967 afişări
Imaginea articolului ANALIZĂ: Statul român vs. cetăţeanul simplu

ANALIZĂ: Statul român vs. cetăţeanul simplu

În data de 20 Mai 2019, Inspecţia Judiciară e emis un raport privind modalitatea de aplicare a Protocolului de cooperare încheiat în anul 2009 între Parchetul General (prin aceasta, înţelegându-se toate parchetele din România, inclusiv DNA şi DIICOT) şi Serviciul Român de Informaţii.

Cu privire la constituirea echipelor comune parchet-SRI, denumite ,,echipe mixte" sau ,,echipe operative comune", Inspecţia Judiciară a constatat ca acestea se regăsesc în cuprinsul unor planuri comune de acţiune sau, după caz, în adresele parchetelor şi ale SRI, prin care parchetele solicitau constituirea echipelor, iar SRI transmitea acordul şi desemna, în acest scop, persoane de contact.

Iar „rezultatul” acestor investiţii masive în aparatura de supraveghere, interceptare şi localizare, suport logistic şi resurse umane, se poate observa din concluziile raportului Inspecţiei:

1. În urma controlului, Inspecţia Judiciară a stabilit că, prin aplicarea unor prevederi ale protocolului s-a instituit, în fapt, o relaţie de subordonare a parchetului faţă de SRI, deşi conform art. 56 alin. (1) din Codul de Procedură Penala, rolul primordial in cadrul urmariri penale îl are procurorul.

2. De asemenea, Inspecţia Judiciară a mai observat că introducerea sintagmei „altor infractiuni grave" în cuprinsul Art. 2 din Protocol a condus la asimilarea nejustificată a infractiunilor care aduc atingere siguranţei naţionale cu o întreagă suită de alte infracţiuni, precum evaziunea fiscală, corupţia şi abuzul în serviciu.

3. Aplicarea protocolului a condus la administrarea unor probatorii, a căror legalitate poate fi pusă sub semnul întrebării de instanţele de judecată. Prin atribuirea Direcţiei Generale pentru Apărarea Constituţiei (UM 0127) din cadrul SRI a calităţii de unic beneficiar secundar al informaţiei, DNA-Structura Centrală a declinat calitatea de unic beneficiar al informaţiilor, care ar fi trebuit să fie doar a procurorului de caz.

4. Astfel, având în vedere aparenţa de legalitate a protocolului, precum şi prevederile art. 64 din Legea 304/2004 privind statutul judecatorilor şi procurorilor (potrivit carora dispoziţiile procurorului ierarhic superior date în scris şi în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine), Inspecţia Judiciară a apreciat ca au fost create premisele încălcării independentei autorităţii judecătoreşti.

De asemenea, din situaţiile transmise de parchete cu privire la sesizările din oficiu ale procurorilor ca urmare a informaţiilor primite de la SRI şi care au constituit actul de sesizare în dosarele penale, Inspecţia Judiciară a constatat următoarele:

a) numărul dosarelor constituite ca urmare a informaţiilor transmise de SRI a crescut exponenţial ulterior anului 2009, an în care a fost încheiat protocolul;
b) numărul dosarelor în care s-a dispus trimiterea în judecată este redus în comparatie cu cel al soluţiilor de netrimitere în judecată, ceea ce denotă o eficienţă scăzută a informaţiilor şi a valorificarii acestora.

Spre exemplu, în ceea ce priveşte activitatea DNA, în perioada 2005 – 2008 au fost constituite 113 de dosare ca urmare a informaţiilor primite de la SRI, iar în perioada 2009 – 2017 au fost constituite 1014 de dosare.

Dintre cele 1014 dosare, 110 au fost trimise în judecată, 158 erau în continuare în lucru, ceea ce înseamnă că pentru restul (746 de dosare) au fost dispuse soluţii de netrimitere în judecată (neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau clasare, după caz), ceea ce denotă eficienţa scăzută a informaţiilor şi a valorificării acestora.

Foarte interesantă este însă comparaţia cu numărul informaţiilor primite de la SRI şi care au constituit actul de sesizare în dosarele penale instrumentate de DIICOT. În total, cu referire la DIICOT, în perioada 2005 – 2008 au fost constituite 62 de dosare ca urmare a informaţiilor primite de la SRI, iar în perioada 2009 – 2017 au fost constituite 198 de dosare.

Deşi activităţile desfăşurate de SRI ar fi trebuit să fie mult mai apropiate de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, şi nu de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, datele arată altceva.

Mai precis, interesul ridicat pentru urmărirea funcţionarilor/demnitarilor români, aceştia fiind cei suspectaţi de fapte de corupţie şi abuz în serviciu, respectiv spre urmărirea oamenilor de afaceri români şi a societăţilor comerciale române, aceştia fiind cei suspectaţi de fapte de evaziune fiscală.

Experţi judiciari au declarat, pentru MEDIAFAX, că în acest context nu trebuie omis faptul că, inclusiv în dosarele de urmărire penală pornite în urma sesizărilor SRI care nu s-au soluţionat prin trimiterea în judecată, au fost dispuse măsuri asigurătorii cum ar fi sechestrul bunurilor şi poprirea conturilor, ceea ce a condus la blocarea parţială sau chiar totală a activităţii firmelor româneşti respective.

Aceeaşi experţi atrag atenţia că realitatea ne demonstrează că au fost neglijate şi instituţiile importante care au menirea de a proteja omul de rând şi de a-i oferi siguranţă în fiecare zi, tot timpul: poliţie şi parchet.

"Fiecare tragedie ne arată, de fiecare dată, două lucruri, despre angajaţii acestor instituţii: prea puţini şi foarte slab pregătiţi. La fiecare tragedie trebuie aduşi „oamenii buni de la centru”, deoarece poliţiştii şi procurorii locali sunt depăşiţi, nu au experienţă şi nu pot gestiona corect situaţia", spun sursele citate.

Potrivit unor comunicate transmise de sindicatele din poliţie, în România, sunt posturi de poliţie cu câte 2 agenţi de poliţie la 5000 de oameni. Această situaţie, sub nicio formă, nu poate echivala cu securitatea naţională, ordinea publică şi siguranţa cetăţeanului.

"Cu toate că România a cheltuit sume uriaşe cu sistemele de informaţii şi cele de supraveghere a cetăţenilor ei, ţara noastră a fost pusă oficial pe ”lista neagră” a traficului de persoane", mai spun experţii judiciari.

Conform ”Raportului privind traficul de persoane” întocmit de Departamentul de Stat al SUA în 2019, am ajuns pe aceeaşi listă cu ţări precum Afganistan, Algeria, Angola, Bangladeş, Bolivia, Cambodgia, Africa de Sud, Congo, Irak, Kazahstan, Malaezia, Liberia, Nicaragua, Sudan sau Uzbekistan.

"Aceasta, în condiţiile în care, Protocolul din 2009 încheiat între parchete şi SRI face referire la siguranţa naţională, egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii, respectarea drepturilor fundamentale ale omului, identificarea anticipată şi înlăturarea în timp util a unor fapte antisociale grave, prevenirea şi contracararea vulnerabilităţilor şi a factorilor de risc externi şi interni la adresa securităţii naţionale", precizează experţii judiciari.

"Cu toate acestea, în condiţiile în care s-au cheltuit din banii publici (adică ai oamenilor) sume exorbitante pe sisteme de supraveghere, se pare că acestea nu sunt şi nu au fost folosite în interesul omului de rând, al fiecărui cetăţean", mai spun aceştia.

Taguri:
caracal,
justitie,

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici