Avocaţi: Dosarul privind confiscarea unei părţi din averea lui Dan Ioan Popescu este nul

Completul de la instanţa supremă format din preşedintele Roxana Popa şi judecătorii Rodica Voicu, Dana Iarina Vartires, Creţu Dragu şi Monodora Condoiu, a continuat luni judecarea recursului făcut de Dan Ioan Popescu împotriva deciziei din 14 iulie 2011 prin care s-a dispus confiscarea a peste patru milioane de lei din averea fostului ministru şi a soţiei acestuia.

Avocaţii lui Dan Ioan Popescu au invocat în faţa instanţei o excepţie, arătând că dosarul este nul din punct de vedere juridic pe motiv că acţiunea de bază nu a fost semnată la momentul trimiterii în instanţă, în 2006, de către procurorul general al României de la acea vreme, Ilie Botoş. Acţiunea a fost semnată atunci, potrivit avocaţilor, doar de adjunctul procurorului general Marcel Sâmpetru, nu şi de Ilie Botoş.

Avocaţii au susţinut că acest dosar reprezintă "o anomalie judiciară", întrucât practic acţiunea nu este însuşită de nimeni şi nu este introdusă legal, ea fiind în aceste condiţii nulă, la fel ca şi întregul proces. Astfel, avocaţii le-au au cerut celor cinci judecători din complet să constate nulitatea cauzei şi să închidă dosarul.

Completul de cinci judecători va da un verdict în cazul acestei excepţii pe 1 aprilie.

Dacă excepţia va fi admisă, cel mai probabil dosarul va fi închis, iar dacă va fi respinsă procesul va continua cu pledoariile avocaţilor privind recursul formulat de Dan Ioan Popescu.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a admis, în 14 iulie 2011, sesizarea Parchetului instanţei supreme privind dobândirea averii de către Dan Ioan Popescu şi soţia sa şi a decis confiscarea a peste patru milioane de lei. Decizia a fost contestată de Dan Ioan Popescu la completul de cinci judecători al instanţei supreme.

Judecătorii au arătat în motivarea deciziei că peste patru milioane de lei din averea dobândită de fostul ministru PSD al Industriilor Dan Ioan Popescu şi soţia sa reprezintă cheltuieli făcute în baza unor venituri a căror obţinere s-a dovedit a fi ilicită.

Instanţa a constatat că valoarea de 2,62 milioane de lei, pretins încasată în baza unui contract de cesiune de părţi sociale la SC Ital Agency SRL, nu poate fi inclusă la capitolul venituri, nefiind dovedită ca fiind obţinută real, "deci cu atât mai puţin licit". Judecătorii au apreciat că actul juridic de cesiune a părţilor sociale a fost fictiv şi fondat pe o cauză falsă.

Totodată, instanţa a înlăturat de la capitolul venituri suma de 568.000 de lei care ar fi fost obţinută din vânzarea în regim de consignaţie a 41 de obiecte, întrucât acestea nu apar în certificatul de moştenitor şi nici nu s-a dovedit că Elena Popescu le-ar fi introdus în ţară cu ocazia căsătoriei.

În ceea ce priveşte suma de 155.744 de lei care ar fi fost cheltuită pentru achiziţionarea de obiecte de artă şi bijuterii, nu există niciun temei privind existenţa acestor tranzacţii, au mai notat judecătorii în motivarea deciziei.

"Pentru perioada 12 decembrie 2000 - 14 decembrie 2004, capitolul cheltuieli este excedentar, persoanele cercetate făcând cheltuieli nejustificate ca fiind făcute din venituri licite, cheltuieli care însumează în total 4.081.676,8 lei, astfel că instanţa va dispune confiscarea totală a acestei sume şi obligarea persoanelor cercetate să achite această sumă la bugetul statului", potrivit motivării deciziei.

În 7 aprilie 2008, un complet de nouă judecători al ICCJ decidea ca procesul privind averea dobândită de Dan Ioan Popescu şi soţia acestuia să fie reluat de Secţia de Contencios-Administrativ şi Fiscal a instanţei supreme.

În acest proces, iniţial, un complet de trei judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a decis închiderea dosarului, motivând că procurorul general Ilie Botoş, cel care a cerut verificarea averii fostului demnitar, nu şi-a întemeiat suficient solicitarea de verificare, că nu cuprinde dovezi şi sursele de unde pot fi cerute acestea, limitându-se doar la două articole din presă.

Totodată, ICCJ a amendat şi maniera soluţionării cererii procurorului Botoş de către Comisia specială de verificare a averii demnitarilor constituită la nivelul instanţei supreme, cea care a fost sesizată în primă instanţă de către fostul şef al Ministerului Public.

Potrivit motivării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, atât sursa de provenienţă a averii soţilor Popescu, cât şi modul în care aceştia au efectuat cheltuielile sunt licite, motiv pentru care instanţa supremă a decis închiderea dosarului şi ridicarea sechestrului asigurator pus pe mai multe bunuri ale familiei fostului demnitar.

În final, judecătorii arătau că activitatea de verificare a averilor este preluată de Legea 144/2007 privind Agenţiei Naţionale de Integritate, astfel că instanţele de contencios administrativ şi fiscal sunt competente să judece aceste cazuri, iar în cazul miniştrilor, senatorilor, deputaţilor - instanţa supremă.

Ulterior, prin decizia din 7 aprilie 2008, irevocabilă, s-a admis recursul Ministerului Public împotriva deciziei din 1 octombrie 2007 şi s-a stabilit casarea acesteia şi trimiterea cazului la Secţia de Contencios Administrativ a ICCJ, pentru rejudecare.