Ce este „no-fly zone” şi de ce este considerată o declaraţie de război

Pentru Vladimir Putin, ar fi un act de război. NATO a discutat subiectul, dar a decis să nu impună zona de excludere a zborurior. Este o mişcare ofensivă, nu una defensivă, şi ar presupune intrarea în război împotriva Rusiei pentru orice o impune.

Încă de la începutul conflictului, preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a cerut NATO şi Statelor Unite să impună o „zonă interzisă de zbor”, adică interzicerea survolării spaţiului aerian al ţării sale.

Este o măsură care serveşte la intezicerea avioanelor ruseşti să zboare pe cerul ucrainean, oprind ameninţarea, şi care poate fi declarată de organizaţii internaţionale precum NATO, ONU şi instituţii europene sau guverne individuale.

NATO ar doborî avioane ruseşti

NATO a analizat-o de mai multe ori, mai ales după bombardarea centralei nucleare Zaporojie, dar a decis să n-o aplice.
Dar ce înseamnă, de fapt, „no-fly zone”? Dacă NATO ar impune o zonă interzisă de zbor, ar fi obligată să patruleze pe cerul Ucrainei, doborând avioanele Moscovei şi atacând apărările antiaeriene ruseşti pe teritoriul ucrainean.

Din acest motiv, preşedintele Vladimir Putin îl consideră un act de război şi susţine că orice ţară care impune o zonă de excludere a zborului „ar participa, de fapt, la conflictul armat”.

Zonele interzise aeriene sunt utilizate în mod normal pentru a proteja zonele sensibile, cum ar fi reşedinţe regale, clădiri guvernamentale, locuri publice sau religioase, evenimente sportive.

Se impune folosirea forţei

Când sunt aplicate în scopuri militare - interzicerea avioanelor să intre într-o anumită zonă pentru a preveni atacurile sau supravegherea, ca în cazul Ucrainei - ajung să echivaleze cu un act de război, aşa cum susţine Putin.

Aceste zone interzise de zbor asigură intrarea într-un conflict fără a angaja trupe la sol, explică New York Times, şi cu un număr limitat de aeronave şi infrastructură. Pentru a impune aceste restricţii este însă necesară folosirea forţei, inclusiv distrugerea apărării antiaeriene şi a avioanelor inamice.

„Nu poţi spune pur şi simplu că este o zonă interzisă de zbor”, a declarat generalul US Air Force Philip Breedlove pentru revista Foreign Policy. „Atunci, trebuie să o aplici. Este echivalent cu un război”, a adăugat.

În 1991, 3 ţări vestice au impus „no-fly zone”

În trecut, zonele de excludere a zborului au fost folosite de Statele Unite, Marea Britanie şi Franţa, fără sprijinul ONU, în timpul războiului din Golf, din 1991, pentru a opri atacurile lui Saddam Hussein asupra civililor, care au provocat mii de morţi în trecut.
NATO a declarat-o în Bosnia, între 1993 şi 1995, cu sprijinul ONU, apoi în 2011, în Libia, când Gaddafi a încercat să înnăbuşe revoltele. În 2015, însă, au existat presiuni mari în Statele Unite ale Americii, pentru declararea unei zone de excludere a zborului în Siria, unde Assad arunca bombe asupra civililor, iar ruşii efectuau şi atacuri aeriene împotriva Isis, dar şi împotriva rebelilor care s-au opus lui Assad. Măsurii i s-a opus preşedintele de atunci al SUA, Barack Obama, care dorea să evite intrarea într-un conflict direct cu ruşii.