Cioacă, condamnat după aproape 7 ani de la dispariţia Elodiei. Valul mediatic, pornit de la o ştire MEDIAFAX. Cât a costat ancheta în cazul crimei

Dosarul Elodia, închis miercuri prin condamnarea definitivă a lui Cristian Cioacă, a fost în ultimii şapte ani unul din cele mai mediatizate cazuri de crimă, care a atras atenţia nu doar anchetatorilor, ci şi unei ţări întregi, în condiţiile lipsei cadavrului şi a faptului că autorul este poliţist.

6154 afișări
Imaginea articolului Cioacă, condamnat după aproape 7 ani de la dispariţia Elodiei. Valul mediatic, pornit de la o ştire MEDIAFAX. Cât a costat ancheta în cazul crimei

Cristian Cioacă (Imagine: Liviu Adascalitei/Mediafax Foto)

"Recompensă pentru orice informaţie ce ar putea duce la găsirea avocatei dispărute din Braşov". Acesta era titlul unei ştiri MEDIAFAX din septembrie 2007, care a deschis, practic, un val mediatic fără precedent în presa autohtonă. Cazul Elodia, cum avea să fie cunoscut, a fost, ulterior, subiectul a mii de ştiri şi ore de emisiuni TV, în care dosarul a fost întors pe toate feţele, atât din perspectiva detaliilor tehnice din anchetă, cât şi a speculaţiilor pe marginea dispariţiei avocatei, ajunse să concureze şi chiar să depăşească, nu o dată, temele politice, sociale şi sportive ale zilei.

După aproape şapte ani a venit şi sentinţa definitivă: poliţistul Cristian Cioacă a fost condamnat la 15 ani şi opt luni de închisoare pentru că şi-a ucis soţia.

Avocata Elodia Ghinescu a dispărut de acasă la sfârşitul lunii august 2007, însă soţul acesteia, Cristian Cioacă, a anunţat dispariţia ei abia în 5 septembrie 2007, la solicitarea şefei lui.

În acest caz, anchetatorii au luat în calcul, din primele momente, varianta crimei, principalul suspect fiind Cristian Cioacă, deoarece s-au găsit urme de sânge în apartamentul celor doi soţi şi în autoturismul bărbatului. Mai mult, după două săptămâni de la dispariţie, anchetatorii au găsit într-o râpă haine având pete cu sângele Elodiei. Ulterior, în octombrie 2007, într-o râpă din zona localităţii Râşnov au fost găsite uniforma de poliţist a lui Cioacă şi alte obiecte ale acestuia şi ale Elodiei.

Ancheta în acest caz a durat peste cinci ani, timp în care anchetatorii au adunat probe pentru a-l putea pune sub acuzare pe Cristian Cioacă, în condiţiile în care trupul Elodiei Ghinescu nu a fost găsit.

În 30 ianuarie 2013, Cristian Cioacă a fost trimis în judecată de procurorii Parchetului instanţei supreme pentru omor calificat şi profanare de morminte, după mai bine de cinci ani de la dispariţia soţiei sale.

Procurorii au susţinut că Elodia Ghinescu a fost omorâtă, în noaptea de 29 spre 30 august 2007, de către soţul ei, poliţistul Cristian Cioacă, în condiţiile în care cei doi discutau să divorţeze, pentru că ambii aveau relaţii extraconjugale. Astfel, în timp ce aveau o discuţie în contradictoriu în dormitor, Cioacă a lovit-o de mai multe ori pe Elodia Ghinescu, iar după ce aceasta a decedat, i-a dus trupul în baie, unde l-a tranşat, pentru a-l putea ascunde mai uşor. Fragmentele de cadavru au fost puse în perdeaua de duş de la baie, apoi într-o geantă de voiaj, cu care au fost duse, în portbagajul autoturismului, într-un loc necunoscut, arătau anchetatorii.

Crima a avut loc în timp ce în apartament, într-o altă cameră, se afla şi copilul celor doi.

Procurorii mai spuneau că, pentru a ascunde fapta, Cioacă a adunat în saci din polietilenă toate obiectele cu urme de sânge, pe care le-a aruncat într-o râpă situată la 4,6 kilometri de Poiana Braşov, pe direcţia Râşnov, unde au fost găsite de anchetatori în 8 octombrie 2007.

În apartament, Cioacă a încercat să spele urmele de sânge de pe peretele comun dintre dormitor şi baie, apoi a acoperit zonele cu glet şi vopsea lavabilă şi a înlocuit perdeaua de duş din baie.

Anchetatorii au găsit pe uşa de acces în dormitorul familiei nouă urme de sânge aparţinând Elodiei Ghinescu, iar pe tocul de lemn al uşii, o altă urmă. Alte urme de sânge au fost găsite de anchetatori pe maşina de spălat, pe gresia şi faianţa din baie, pe o sticlă de parfum aflată pe noptiera în dormitor şi sub lada de lemn situată pe holul apartamentului. De asemenea, probe de sânge identificate cu un aparat special şi prelevate de sub zugrăveala apartamentului au fost expertizate, stabilindu-se că grupa sanguină aparţine Elodiei.

După ce a omorât-o pe Elodia Ghinescu, Cioacă le-a spus persoanelor din anturajul său şi al soţiei sale că are dovezi că aceasta avea o relaţie extraconjugală şi a fost, în august 2007, în vacanţă în Dubai împreună cu un bărbat. Dispariţia acesteia a anunţat-o însă la Poliţie abia în 5 septembrie 2007.

Peste cinci ani de anchetă, un an şi jumătate de judecată

Ancheta în dosar a început în septembrie 2007, după ce Cristian Cioacă a anunţat la Poliţie dispariţia soţiei sale.

În prima lună de anchetă, când dosarul avea câteva zeci de pagini, procurorii au cerut arestarea lui Cioacă, însă instanţa a reţinut infracţiunea de omor calificat şi a dispus ca măsură preventivă interdicţia de a părăsi ţara, având în vedere lipsa cadavrului sau a unor probe concludente. Cioacă a avut interdicţie patru luni, măsura nefiind prelungită apoi de instanţă.

În cei peste cinci ani de anchetă, procurorii au adunat probe, au făcut expertize, au căutat trupul Elodiei Ghinescu în mai multe locuri şi au adunat la dosar sute de pagini.

La o lună după declararea dispariţiei Elodiei, anchetatorii au găsit primele indicii. Într-o râpă dintre Râşnov şi Poiana Braşov, au fost găsite atunci o uniformă de poliţist stropită cu sânge, un sacou, fotografii ale Elodiei, feţe de pernă, un covoraş şi un bilet de avion pe ruta Dubai - Bucureşti.

Trupul Elodiei Ghinescu a fost căutat în pădurile, râpele şi lacurile din judeţele Braşov, Argeş şi Prahova, în canale şi cimitire, însă căutările au rămas fără rezultat.

În tot timpul anchetei, Cioacă afirma în emisiuni televizate că soţia sa a plecat din ţară şi îi trimite mesaje din străintate şi chiar diverse cadouri. "Am primit ceasul pe care mi l-a trimis Elodia, dar şi o felicitare, tot de la ea. Este o felicitare cu câteva cuvinte: «Sper să-ţi găseşti liniştea pe care ţi-ai pierdut-o». Eu v-am mai spus că sunt sigur că Elodia trăieşte, dar nu aş putea să precizez unde este. Ea ştie mai bine pe unde e şi ea ar trebui să iasă şi să confirme că trăieşte", spunea Cioacă, în decembrie 2007.

În timp ce dosarul era la procurori, Cioacă le-a cerut acestora să o caute pe Elodia Ghinescu printre persoanele amnezice sau cu dizabilităţi, inclusiv printre inculpaţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, dar şi la mănăstiri. Cioacă solicita anchetatorilor să facă adresă către Poliţia Română pentru a se comunica "dacă au fost găsite cadavre neidentificate de femei cu date de identificare compatibile cu datele soţiei sale, pe întreg teritoriul României în perioada de timp cuprinse între lunile august 2007- decembrie 2012 şi care au fost soarta acestor cadavre". Totodată, Cioacă cerea anchetatorilor să facă adresă la Patriarhie, pentru a li se comunica dacă soţia sa se află în vreo mânăstire.

Punerea sub acuzare a lui Cioacă pentru uciderea soţiei sale şi trimiterea dosarului în instanţă au fost întârziate şi din cauza lipsei cadavrului.

În 8 noiembrie 2011, avocata Elodia Ghinescu a fost declarată moartă, printr-o sentinţă a Judecătoriei Braşov. Certificatul de deces al avocatei Elodia Ghinescu a fost eliberat, de Primăria Câmpulung Muscel, în 7 februarie 2012, după ce decizia de declarare a morţii acesteia a devenit definitivă şi irevocabilă, certificatul fiind depus la dosarul în care poliţistul Cristian Cioacă era cercetat pentru omor.

În 5 decembrie 2012, după cinci ani şi trei luni de la dispariţia Elodiei Ghinescu, Cioacă a fost arestat, pe baza noilor probe care fuseseră strânse de anchetatorii. Aproape două luni mai târziu, procurorii îl trimiteau în judecată pentru omor calificat şi profanare de morminte.

La şase ani după dispariţia soţiei sale şi la aproximativ cinci luni după ce a fost trimis în judecată, Cristian Cioacă a fost condamnat. În 2 iulie 2013, Tribunalul Argeş l-a găsit vinovat de omor calificat şi profanare de morminte şi a dispus ca acesta să facă 22 de ani de închisoare.

Fostul poliţist a mai fost obligat, prin sentinţa Tribunalului Argeş, să plătească 135.000 de lei cheltuieli judiciare către stat şi echivalentul a 100.000 de euro cu titlu de daune morale fiului său minor Patrick, în calitate de parte vătămată. De asemenea, instanţa a acordat familiei Ghinescu daune morale de 100.000 de euro, iar fratelui Elodiei, Robert Ghinescu, 50.000 de euro.

Decizia i-a nemulţumit atât pe Cristian Cioacă, cât şi pe procurori şi pe de mama şi fratele Elodiei Ghinescu, care au formulat apel.

Judecarea cauzei a continuat, din 24 iulie 2013, la Curtea de Apel Piteşti, unde au fost 29 de termene, iar instanţa a amânat de trei ori pronunţarea.

Dosarul s-a judecat zece luni la Curtea de Apel Piteşti şi şase luni la Tribunalul Argeş, iar până la trimiterea în judecată a lui Cioacă ancheta a durat cinci ani şi patru luni.

După trei amânări, Curtea de Apel Piteşti a pronunţat, miercuri, decizia definitivă, prin care l-a condamnat pe Cristian Cioacă la 15 ani şi opt luni de închisoare cu executare, o pedeapsă dispusă la aproape şapte ani de la dispariţia soţiei acestuia, avocata Elodia Ghinescu.

Procurorii ceruseră condamnarea lui Cioacă la pedeapsa maximă, de 25 de ani de detenţie, avocata familiei Ghinescu a solicitat schimbarea încadrării juridice din "omor" în "omor calificat prin cruzimi cu premeditare şi de interes material", în timp ce instanţa a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice din "omor" în "lovituri cauzatoare de moarte".

Cristian Cioacă a fost arestat aproximativ 14 luni, respectiv din 5 decembrie 2012 până la sfârşitul lunii februarie 2014. După eliberarea din Penitenciarul Colibaşi, unde a stat în arest, Cioacă şi-a reluat activitatea de poliţist, însă a fost mutat la Serviciul Logistic al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş.

"Niciun stropuleţ de sânge"

Atât în timpul urmăririi penale, cât şi la judecarea cauzei, Cristian Cioacă şi-a susţinut nevinovăţia, a calificat dosarul drept "o mare eroare judiciară", i-a acuzat pe procurori că l-au trimis în judecată pe baza unor presupuneri şi a susţinut că singura lui vină este aceea că s-a căsătorit cu Elodia Ghinescu.

Avocata sa a arătat, în repetate rânduril că procurorii nu au probe care să arată că Cioacă şi-a ucis soţia, că rechizitoriul procurorilor a fost întocmit "în baza informaţiilor de la clarvăzătoare şi vrăjitoare" care spuneau că au văzut cadavrul Elodiei într-un anumit loc, iar procurorii trimiteau echipe în zona respectivă pentru a face căutări.

Cioacă le-a spus judecătorilor că Elodia Ghinescu îl înşela şi că şi el i-a fost infidel, susţinând că discutase cu aceasta şi conveniseră să divorţeze, iar în noaptea de 29 august spre 30 august 2007, când procurorii susţin că şi-a ucis soţia, el a fost plecat la Piteşti, la femeia cu care avea o relaţie.

Poliţistul mai spunea că soţia sa lipsea frecvent de acasă, uneori chiar şi o săptămână, motivând că are procese în alte localităţi, dar că nu exista o stare tensionată între ei, aşa cum au scris procurorii în rechizitoriu.

Cristian Cioacă mai arăta că, iniţial, anchetatorii nu au găsit "niciun stropuleţ de sânge", însă ulterior au fost descoperite pete de sânge în portbagaj, pe schimbătorul de viteze şi pe tocul pistolului, pe care nu are cum să le explice.

Avocata lui Cioacă arăta că are date de la Interpol că Elodia Ghinescu a părăsit ţara în septembrie 2007, în acest context fiind cerute înregistrări video de la Aeroportul "Henri Coandă" Otopeni. Ea a adus în faţa instanţei un alt argument în plus în sprijinul clientului său - expertiza făcută asupra laptopului Elodiei, care ar fi confirmat că aceasta ar fi lucrat pe el după 30-31 august 2007. În plus, spunea apărătoarea poliţistului, Elodia ar fi redactat şi semnat o cerere de amânare într-o cauză pe care o avea la instanţă în 6 septembrie 2007.

Tot avocata lui Cioacă a cerut un raport de expertiză psihologică pe baza corespondenţei electronice a Elodiei, solicitarea de informaţii teoretice în legătură cu operaţiunea de depesare a unui cadavru, un experiment judiciar constând în îmbrăcarea uniformei de poliţist găsite în râpă, toate fiind însă respinse de instanţă, pe motiv că nu sunt utile şi pertinente soluţionării cauzei.

Instanţa a admis, în schimb, cererile de efectuare a unei expertize medico-legale pentru determinarea profilului ADN, pentru a se vedea dacă pe obiectele găsite în râpă şi în casă este sângele Elodiei, şi a unei expertize grafice, în cazul semnăturii Elodiei de pe acel document.

La una dintre şedinţe a fost vizionată o înregistrare de pe camerele de supraveghere dintr-o benzinărie, din noaptea de 29 spre 30 august 2007, când ar fi avut loc crima. În imagini, Cristian Cioacă apărea îmbrăcat cu o cămaşă de poliţist cu mânecă scurtă, deşi el le declarase anchetatorilor că în noaptea respectivă purtase o cămaşă cu mânecă lungă. O cămaşă de poliţist cu mânecă scurtă a fost găsită în râpa unde anchetatorii au făcut cercetări, descoperind şi alte obiecte care duceau la concluzia comiterii unei crime. Cioacă a fost întrebat atunci de judecători dacă se recunoaşte în imaginile respective şi dacă maşina care apare în înregistrare este a lui, răspunzând: "Maşina este a mea, asta pot să spun sigur. Dacă era maşina mea, înseamnă că, probabil, eram eu".

În dosarul au fost audiaţi zeci de martori, printre care bona fiului lui Cristian Cioacă şi al Elodiei Ghinescu, un fin al acestora, cu care poliţistul a vorbit la scurt timp după dispariţia soţiei sale, asistenta de la cabinetul de avocatură al acesteia, colegi şi vecini ai celui suspectat de crimă.

Printre martorii audiaţi a fost şi Cristian Ilie, amantul Elodiei Ghinescu, fost angajat al Serviciului de Protecţie şi Pază, care a spus că a cunoscut-o pe avocată pe internet, în prima jumătate a anului 2006.

"În august 2007, ne-am întâlnit în Dubai, unde am petrecut o vacanţă împreună, eu fiind atunci în misiune în Afganistan. În timpul vacanţei am avut o neînţelegere şi am lovit-o pe Elodia, i-am dat o palmă peste faţă. Ulterior, mi-am cerut scuze prin mail, dar nu am primit un răspuns de la ea. Elodia nu a părut afectată nici fizic şi nici psihic de această palmă şi nu a avut nevoie de îngrijiri medicale. (...) Am încercat să o contactez pe Elodia după 25 august, când s-a încheiat excursia în Dubai, dar nu am reuşit să iau legătura cu ea. Despre dispariţia ei am aflat de la televizor, în timp ce mă aflam în Afganistan, iar primul gând a fost că s-a întâmplat ceva grav", spunea Cristian Ilie, la Tribunalul Argeş.

Condamnat şi pentru că a spart adresa de e-mail a Elodiei

În timpul judecătorii dosarului în care a fost acuzat că şi-a omorât soţia, Cristian Cioacă a fost condamnat pentru că a intrat fără drept în adresa de e-mail a Elodiei Ghinescu. Cioacă şi Adrian Niţu, bărbatul la care poliţistul a apelat pentru a sparge adresa de e-mail a Elodiei, au primit pedepse de câte doi ani de închisoare cu suspendare. Decizia a fost luată de Judecătoria Braşov şi poate fi atacată cu apel.

Iniţial, în acest dosar, Cristian Cioacă fusese achitat, în 6 aprilie 2012, de Judecătoria Braşov, însă în martie 2013, Curtea de Apel Braşov a trimis dosarul la rejudecare. Era pentru a doua oară când dosarul se întorcea cu rejudecare la Judecătoria Braşov, după ce, în aprilie 2011, o decizie similară fusese dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Atunci, instanţa a casat o altă sentinţă a Curţii de Apel Braşov, prin care Cioacă fusese condamnat, în 27 septembrie 2010, la trei ani de închisoare cu suspendare.

Cristian Cioacă mai este vizat într-un nou dosar, deschis după ce mama Elodiei Ghinescu a depus o plângere la Parchetul Tribunalului Argeş, în care arăta că poliţistul a vândut maşina soţiei sale, în 17 mai 2012, iar autoturismul, bun comun, a ajuns la sora lui Cioacă.

Resursele alocate, mult peste media dosarelor "de rutină"

Chiar dacă nu există o cuantificare strictă a notorietăţii dosarelor penale deschise după 1989, cazul Elodia este, cu siguranţă, în top la capitolele frecvenţă şi durata mediatizării.

Dincolo de "intriga" după care s-ar putea realiza un serial poliţist cu mai multe sezoane, acest caz a mobilizat, din punct de vedere tehnic, resurse umane, logistică şi bani cu mult peste media unor dosare considerate de anchetatori ca fiind "de rutină".

Astfel, costurile anchetei au fost de aproximativ 125.000 de lei, din care o bună parte a fost alocată multiplelor expertize criminalistice şi judiciare dispuse în cauză.

Procesul a avut zeci de termene şi au fost audiaţi zeci de martori pentru ca, în final, anchetatorii să convingă instanţa de vinovăţia lui Cioacă.

Chiar dacă nu a fost găsit cadavrul, poliţistul a fost condamnat definitiv la închisoare, ceea ce nu reprezintă însă o premieră în judiciarul românesc.

Fără precedent au fost, însă, "povestea" în sine şi uriaşa sa mediatizare, direct proporţională cu numărul anilor trecuţi de la dispariţia celei care a dat "numele" dosarului.

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici