Cercetătorii ştiau deja că multe dintre regiunile ADN-ului nostru contribuie la dezvoltarea acestor tipuri de boli. Întrebarea a fost: de ce avem aceste regiuni?
Oamenii de ştiinţă au crezut de ceva timp că epidemiile pot modela structura genetică a oamenilor, dar a fost foarte greu de demonstrat asta. Moartea Neagră, unul dintre cei mai mari ucigaşi din istoria omenirii, a fost modelul perfect de analizat.
În doar cinci ani, între 1346 şi 1350, Moartea Neagră, o pandemie cauzată de bacteria Yersinia Pestis, a ucis zeci sau sute de milioane de oameni, mulţi dintre ei fiind tineri.
Analizând genomul a 206 rămăşiţe umane îngropate în gropi comune din Marea Britanie şi Danemarca înainte, în timpul şi după Moartea Neagră, oamenii de ştiinţă au măsurat patru mutaţii, numite variante genetice, a căror prevalenţă s-a schimbat după epidemie, sugerând că acestea au ajutat sau au împiedicat capacitatea de supravieţuire a oamenilor.
Una dintre variante, cu numele complicat de rs2549794, a atras atenţia în mod special deoarece a fost legată fără echivoc de dezvoltarea bolii Crohn – o afecţiune autoimună care provoacă inflamarea intestinului.
„Este uriaş, observăm o schimbare de 10% pe parcursul a două-trei generaţii, este cel mai puternic eveniment de selecţie la om de până acum”, a declarat pentru B
BC autorul studiului, profesorul Hendrik Poinar, genetician evoluţionist de la Universitatea McMaster.