Video Detectiv particular: Nu e ca la televizor, nu am Ferrari. Noi ne ocupăm de cazuri serioase - VIDEO

Munca unui detectiv particular profesionist nu este nici pe departe aşa cum poate fi văzută la televizor şi tot mai mulţi detectivi se concentrează pe cazuri serioase, pentru clienţi comerciali, fiind vizate cazuri de contrafacere, supraveghere şi verificarea antecedentelor angajaţilor din companii.

"Mă tem că nu e ca la televizor. Nu am un Ferrari. Stau la calculator între 8 şi 10 ore pe zi şi cred că aşa fac o mulţime de detectivi particulari. De-a lungul carierei a trebuit să merg pe stradă să adun informaţii, dar informaţia este mai la îndemână în mediul online în zilele noastre. Trebuie să fii capabil să o găseşti, să o descifrezi şi să raportezi clientului ceea ce are nevoie. Dacă priveşti din afară, pare plictisitor", a declarat pentru MEDIAFAX Chuck McLaughlin, preşedintele Consiliului Asociaţiei Mondiale a Detectivilor (WAD).

Când vine vorba despre câştiguri, detectivii particulari spun că nu trăiesc pe picior mare, dar sunt mulţumiţi. Cât despre timpul liber, aceştia îl petrec ca oricare altă persoană obişnuită.

"Cu siguranţă ai un trai bun. Ca detectiv nu poţi să devii bogat şi să te retragi repede, dar îmi plătesc facturile, îmi trimit copiii la facultate, am un acoperiş deasupra capului, deci este bine. Cel mai des îmi duc copiii la competiţii sportive. E o slujbă ca a oricărei alte persoane. Lucrez toată ziua, apoi îmi petrec timpul cu familia, poate joc golf în weekend sau tenis. E o viaţă normală", susţine Chuck McLaughlin.

Poate vă întrebaţi de ce este nevoie de un detectiv particular de vreme ce există poliţişti, avocaţi şi instituţii care se pot ocupa de rezolvarea cazurilor. Într-un sistem legal există organizaţii de investigare a criminalităţii, însă instanţele nu mai pot fi de ajutor când nu este vorba de un caz penal şi nici nu există foarte multe căi de investigare în ceea ce priveşte drepturile omului, spune Matthias Willenbrink, preşedintele WAD.

"În termeni practici, dacă te uiţi la majoritatea sistemelor legale din întreaga lume, avem o organizaţie solidă de investigare a criminalităţii. Oricum, când vine vorba despre drepturile omului, nu prea există căi de investigare şi susţinere a acestora. Oamenii de obicei merg la un avocat şi îi roagă să îi ajute, dar un avocat are nevoie de probe, de informaţii, altfel nu poate ajuta oamenii. Din moment ce nu este vorba de un caz penal, nu există altă instanţă care să îi ajute. Detectivii particulari umplu o gaură importantă din multe sisteme internaţionale care nu pot fi de folos când vine vorba despre drepturile omului", a declarat Matthias Willenbrink pentru MEDIAFAX.

Preşedintele WAD a mai precizat că un bun detectiv particular trebuie să fie foarte bine pregătit pentru meseria pe care o practică, să aibă un nivel bun de cunoştinţe de legislaţie şi abilităţi de comunicare, pentru că munca de detectiv presupune foarte mult să intri în contact cu oamenii şi să încerci să afli informaţii de la ei. La fel de important este interesul pentru tehnologie, pentru că se lucrează foarte mult pe calculator, pe internet şi cu bazele de date, dar şi cu dispozitive de înregistrare şi supraveghere, care pot fi brichete, pixuri sau şepci. Având în vedere că fiecare caz este diferit, un detectiv particular trebuie să aibă şi o minte deschisă şi să fie interesat de o gamă largă de subiecte, să nu se concentreze niciodată pe un singur tip de caz.

Dan Rusu, membru al Consiliului WAD, spune că munca de detectiv este dificilă şi că nu primesc întotdeauna ajutorul de care au nevoie pentru a soluţiona cazurile. A dat şi un exemplu.

"E vorba despre un caz care vizează un medicament al unei firme mari din America, încadrat în categoria medicamentelor stupefiante. Pacienţii au început să găsească cutii în care toate capsulele erau sparte. Am văzut vreo cinci cazuri şi am constatat noi la cântăriri că acolo unde probabil mai lipseau ceva pastile era completat cu şurubele de calculator, de pe spatele calculatorului, bucăţele de fier băgate în cutie. Era ori cineva care voia să facă rău companiei, ori distribuitorului. Au fost tot felul de discuţii, în America, la vamă, am luat-o metodic, cu Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM), cu Poliţia, cu departamente de droguri, cu toată lumea. Treaba durează de opt luni de zile. Producătorul zicea că poate în fabrică s-a întâmplat ceva sau pe drum, până s-a găsit o monedă românească într-o cutie. Nu prea au americanii aşa ceva. Şi atunci au rămas variantele că se întâmplă ori la distribuitor în depozit, ori pe drum la transport, ceea ce e mai puţin probabil. Am încercat toate variantele, am intervievat toţi pacienţii, să nu fie cumva vreunul din ei care să aibă probleme. Am verificat legăturile dintre ei. Distribuitorul din păcate nu a vrut deloc să colaboreze, poate şi pentru că ştia că e la el o problemă. Poliţia nu a făcut decât să ceară de la distribuitor fişe de magazie, din care nu vezi nimic, decât intrări şi ieşiri. Au zis că nu au ce face. Noi am luat mostre din toate cele cinci cutii, le-am trimis înapoi în America la laboratoare, pentru că producătorul ştie cel mai bine ce a pus. Mare lucru era să nu fie cumva contrafăcute sau să nu fie alte substanţe decât cele care trebuie, care să omoare. Au fost cazuri în America. O firmă mare, care a avut o speţă urâtă în sensul că un dement lua capsulele, le desfăcea şi punea în ele otravă. A omorât nu ştiu câte zeci de oameni. Deci subiectul e tare sensibil. Aşteptăm analiza comparativă a producătorului, între ce trebuie să fie şi ce s-a găsit. Din păcate concluziile sunt că noi putem acţiona până la un anumit nivel, după care dacă nu suntem ajutaţi sau sprijiniţi, nu avem cum să avansăm. Aici eu trebuia să fiu în aceeaşi maşină cu cineva de la ANM şi de la poliţie şi să mergem la distribuitor să discutăm. În situaţii de genul ăsta se merge pe chestiuni mai de detaliu şi mai profesionale, în sensul că ori racolezi un om din intreior, care e angajat acolo şi ca să fii sigur iei unul din şoferi şi unul din depozit. Îi recrutezi, îi faci oamenii tăi. Trebuie să îi plăteşti, să îi instruieşti. E o chestiune de durată, destul de costisitoare şi clientul trebuie să fie de acord. În cazul ăsta au zis că nu e politica firmei. Dar e singura soluţie, altfel nu poţi", a declarat Dan Rusu pentru MEDIAFAX.

Detectivul a dezvăluit şi un caz în care rezultatele muncii s-au materializat, de această dată clientul fiind de acord cu infiltrarea unui agent în interiorul companiei.

"Situaţia asta era la o companie mare, cu sediul în Germania, cu câteva fabrici mari şi cu vreo 10.000 de angajaţi. S-a mers pe agent infiltrat, cu acordul conducerii. I s-a făcut un CV ca să dea bine şi a fost angajat acolo. Operaţiunea a durat şapte luni. Omul avea protocol să se împrietenească cu angajaţii. Era şi foarte plăcut, haios. Nu a durat mult până au ieşit la bere în oraş, la film cu fetele. A intrat în gaşca lor şi cam în şase luni şi ceva am aflat toată filiera. O parte din produsele care se făceau acolo le-am găsit la un moment dat pe un site de vânzări online. După ce am început noi să luăm din ele şi să facem valori au dispărut complet, probabil că s-au anunţat între ei. Dar oricum, era treaba deja documentată, se ştia deja cine e implicat, care e filiera. Băgau produsele în ambalaje, noaptea venea maşina de gunoi şi aruncau ambalajele în ea. Noi aveam maşină după ei şi am observant că după colţ le scoteau. Se ajunsese la un moment dat la un million de euro pe an, furturi din astea obraznice", povesteşte Dan Rusu.

Dan Rusu este de părere că imaginea detectivilor are de suferit foarte mult din cauza celor care postează anunţuri pe internet şi îşi oferă serviciile contra unor sume atractive, deşi nu au licenţă, iar la finalul investigaţiei nu oferă un raport complet pe care să îl poţi folosi în instanţă pentru soluţionarea unui caz, ci doar informaţii obţinute într-un mod nu tocmai profesionist.

 

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici