Generalul Mihail Mizinţev, numărul 2 în armata Rusiei, „măcelarul” rus care conduce masacrul de la Mariupol

Bătălia pentru Mariupol este barbară. Luptele se duc între morţi neîngropaţi, clădiri reduse la cranii şi civili care mor de foame, sete, frig şi frică. Putin vrea acel moloz cu orice preţ. Va putea astfel să reunifice istoricul Donbass şi să alăture Rusiei Crimeea, exact aşa cum a făcut cu capitala cecenă Groznîi.

Pentru a smulge oraşul de la ucraineni, a însărcinat doi bărbaţi: al doilea cel mai gradat comandant al Forţelor sale armate, generalul Mihail Mizinţev, şi „băiatul” care a pacificat Cecenia în numele său prin exterminări şi şantaj, preşedintele Ramzan Kadîrov. Cei doi lideri ai asediului au la dispoziţie în jur de 15.000 de oameni şi toate bombele şi tunurile pe care le doresc.

Pentru a apăra ceea ce rămâne din oraş sunt în schimb 3.000 de soldaţi, poate mai puţini. Au încă artilerie şi câteva vehicule blindate. Sunt conduşi de un maior de mai puţin de 40 de ani, Denis Projipenko, comandantul Brigăzii Azov.

Bravada lui Kadîrov

„Băieţii mei raportează prin radio că au luat Primăria Mariupol. Steagul nostru flutură deasupra municipiului”, a anunţat ccenul Kadîrov, care şi-a atribuit astfel cucerirea aseară printr-un mesaj pe Telegram. Nu a mers atât de departe încât să susţină că oraşul asediat a căzut.

Ceea ce susţine Kadîrov este o minciună, susţine un site de ştiri care şi-a mutat sediul în afara Rusiei, pentru a continua să informeze liber de cenzură. Fotografia „municipiului” care îl arată pe Kadyrov nu este din Mariupol, ci din districtul satelit de pe malul stâng al râului Kalmius, aflat deja sub control rusesc de câteva zile.

Nu este prima cacealma a liderului cecen, în acest război. În urmă cu câteva zile, spunea că se află în luptă la câţiva kilometri de Kiev, dar, de fapt, stătea liniştit în curtea din spate a vilei sale din Cecenia, lângă cuştile cu tigri unde ajung adversarii săi.

Cât poate rezista Mariupol?

Chiar şi fără show-ul cecenului, Mariupol nu poate rezista mult. Potrivit serviciilor secrete ucrainene, Mizinţev supraveghează asediul.

De 10 ani, generalul se află în fruntea centrului de comandă a apărării naţionale şi pe toate fronturile fierbinţi ale lui Putinian, din Caucaz până în Siria. Pe hârtie, un ofiţer de grad prea mare pentru o anumită zonă de conflict, dar poate că importanţa asediului pentru succesul „operaţiunii speciale” ruseşti justifică implicarea directă a numărului 2 al Forţelor Armate.

De la Moscova, Mizinţev ar fi ordonat lovirea infrastructurilor civile (electricitate, gaz, încălzire, telecomunicaţii), pentru a înăspri condiţiile încercuirii. Numărul raidurilor aeriene a fost coordonat tot de el. La fel bombardarea adăposturilor civile (spitalul ginecologic, teatrul, şcoala de artă, precum şi nenumărate blocuri de locuinţe). Acum, trebuie să zdrobească rezistenţa contingentului maiorului Projipenko.

David contra Goliat

Reţelele de socializare ucrainene reînvie povestea lui David împotriva lui Goliat. În acest caz, David este Denis Projipenko, „eroul Ucrainei” şi ajuns deja o legendă, iar Goliat este „măcelarul” Mizinţev. În urmă cu 3 ani, noul preşedinte Zelenski l-a decorat pe gigantul Projipenko.

Oamenii săi şi Brigada 36 Marină Ucraineană încă reuşesc să încetinească atacul.

Ieri, brigada sa Azov avea să distrugă 4 vehicule blindate ruseşti şi să ia prizonieri. Asupra lui Projipenko există suspiciunea de neo-nazism. Guvernul ucrainean susţine că Azov a fost epurat de elemente de extremă-dreapta, de când unitatea s-a alăturat Gărzii Naţionale. În condiţiile actuale, însă, este mai puţin relevant. 3.000 de oameni sunt prinşi în capcană şi nimeni nu pare să poată evita măcelul.