Video INTERVIU: Un tânăr de etnie romă a ajuns şef de grupă la Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" - FOTO, VIDEO

Ciobotar Tănase a plecat dintr-un sat care nici nu apare pe hartă şi a venit la Bucureşti să-şi urmeze visul. Este în anul I la Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" din Bucureşti, unde studiază pentru a deveni ofiţer de jandarmi.

Tânărul de 18 ani a povestit, în interviul pentru MEDIAFAX, despre ce înseamnă să ai un vis, chiar dacă nimeni nu crede în tine: "Mi-am dorit să devin jandarm, cei din jur nu-mi dădeau multe şanse să intru la Academie, chiar şi familia mea s-a îndoit la început, însă ştiind că e cea mai prestigioasă şcoală de profil din ţară, am vrut din toată inima să ajung să studiez aici".

Ciobotar Tănase se trage dintr-o familie numeroasă de romi, are cinci fraţi, iar la absolvire va fi primul cu diplomă din tot neamul său. "Fratele meu mai mare s-a sacrificat pentru mine, el a rămas în Preajba, în sat, pentru a-l ajuta pe tata cu treburile casei, sora mea mai mică care are 16 ani, este măritată de trei ani", a spus studentul.

El a povestit că vrea să devină jandarm pentru că astfel va câştiga respectul oamenilor şi va face ceva important cu viaţa sa. Condiţia de student la Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" i-a schimbat total viaţa şi simte că acum "face parte din ceva important" .

Vă prezentăm integral interviul acordat de Ciobotar Tănase agenţiei de presă MEDIAFAX:

"Reporter: De unde eşti de loc?

Ciobotar Tănase: Din Preajba, aproape de Craiova.

Reporter: Acolo trăieşte familia ta, acolo te-ai născut, ai crescut?

Ciobotar Tănase: Da, m-am născut, am copilărit, acolo m-am format.

Reporter: Povesteşte-mi puţin ce te-a făcut să alegi Academia de Poliţie şi mai exact ce te-a făcut să vrei să devii jandarm?

C.T: Academia am ales-o pentru că este una dintre cele mai bune instituţii din ţară şi am ştiu că aici o să pot să fac ceva cu viaţa mea şi la jandarmi am ales pentru că îmi place. Îmi place meseria, îmi place cum sunt ei, îmi place părerea pe care o are lumea despre ei, faptul că sunt serioşi...

Reporter: Adică îţi place faptul cum este văzut jandarmul în societate şi vrei şi tu asta?

C.T: Da.

Reporter: A fost greu să intri la Academie?

C.T: Da, normal. Tuturor le-a fost greu celor care au intrat aici. Cred că toţi şi-au dat silinţa şi au muncit mult ca să intre aici.

Reporter: În ce a constat pregătirea ta?

C.T: Am făcut meditaţii la istorie şi franceză şi română.

Reporter: Şi fizic?

C.T: Da, şi fizic pentru probe.

Reporter: Ce probe ai avut?

C.T: Sprint, aruncarea cu mingea medicinală şi proba de rezistenţă.

Reporter: Eşti primul an. De la ce vârstă ai ştiut că vrei să dai la Academia de Poliţie?

C.T: Din liceu cred, din a XI-a.

Reporter: Şi atunci ai început şi pregătirea.

C.T: Da. Am început cred la începutul clasei a XII-a. De fapt un prieten foarte bun de-al meu are o rudă în minister la Interne şi mi-a zis «uite măi unchiul meu e jandarm» şi de atunci m-am interesat mai mult despre ce înseamnă să fii jandarm, ce înseamnă meseria asta, ce presupune şi mi-a plăcut asta, am zis aici este de mine.

Reporter: Cum a primit familia ta vestea când le-ai spus că vrei să te faci jandarm?

C.T: Le-am spus prin clasa a XI-a, au fost puţin neîncrezători, dar până la urmă mi-au zis că ştiu că dacă vreau pot să intru şi normal când am intrat au fost foarte, foarte fericiţi.

Reporter: Povesteşte-mi puţin despre familia ta.

C.T: Familia mea este numeroasă, foarte iubitoare, cu siguranţă n-aş fi fost acum ce sunt fără ei, chiar m-au ajutat foarte, foarte mult şi emoţional şi financiar cum au putut şi mi-au oferit întotdeauna sprijin de câte ori am avut nevoie.

Reporter: Ziceai că e numeroasă, ştiu că ai mai mulţi fraţi.

C.T: Da, am cinci.

Reporter: Cel mai mic?

C.T: Am o surioară care are trei ani.

Reporter: Ai avut lipsuri în copilărie, materiale mă refer?

C.T: Nu pot să spun că am avut o viaţă roz, pentru că nimeni nu cred că are o viaţă roz, dar chiar dacă am avut, părinţii mei au ştiut cum să facă să nu simt lipsa lor atât de mult, au ştiu să compenseze prin altceva sau să facă în aşa fel încât să fie bine.

Reporter: Ce zic cei din sat de faptul că eşti la Academia de Poliţie?

C.T: Vă daţi seama, toată lumea vorbeşte, sunt şi ei foarte fericiţi pentru mine, se bucură.

Reporter: Înţeleg că eşti vedeta satului.

C.T: Nu, nu pot să spun, mă înţeleg cu majoritatea chiar dacă nu îi ştiu pe toţi, aveau o părere bună şi înainte şi acum vă daţi seama.

Reporter: Spune-mi, te rog frumos, ce a însemnat perioada asta pentru tine, de când eşti la Academie, cum îţi împarţi programul?

C.T: Pot să spun că mi s-a schimbat viaţa total. E foarte organizat totul până la urmă, de când te trezeşti până când adormi totul trebuie să fie într-o ordine firească şi fiecare lucru are timpul lui.

Reporter: Cum arată o zi din viaţa ta ca student?

C.T: Primul lucru este deşteptarea, apoi la masă, la cursuri, după ce terminăm cursurile mergem la dormitoare şi avem diferite activităţi, or studiu.

Reporter: Cum vezi tu că vor decurge următorii ani?

C.T: Cred că vreau să mă surprindă, până acum chiar m-a surprins, nu mă aşteptam să fie aşa, adică e altceva când priveşti din exterior Academia de Poliţie şi altceva când eşti aici, simţi că faci parte din ceva important.

Reporter: Care a fost cel mai greu examen? Tocmai ai fost sau ştiu că eşti în mijlocul sesiunii, e greu, ce înveţi?

C.T: Nu e greu, dar dacă înveţi, eşti serios, poţi să te descurci.

Reporter: Vorbim de descurcat. Cum te descurci tu cu banii fiind aici departe de casă?

C.T: Având în vedere că am foarte multe condiţii aici, cazare, masă şi toate cele nu prea am nevoie de mulţi bani, plus că nu prea ies aici în Bucureşti, dar nici nu le-am cerut alor mei bani mulţi, nici nu cred că am foarte mult nevoie.

Reporter: Îţi trimit ei o sumă pe lună?

C.T: Nu, când merg acasă îmi dau, dar când am nevoie normal îmi trimit.

Reporter: Ei se descurcă ok, adică e ok pentru ei sau un efort?

C.T: Este şi efort pentru ei câteodată. Sunt anumite momente cum se descurcă.

Reporter: Când o să termini, o să-i ajuţi?

C.T: Normal. Aşa şi trebuie. Cât m-au ajutat ei, măcar să-i răsplătesc nu să-i ajut pentru că …

Reporter: Cum arată o zi din viaţa familiei tale? Când mergi zilele viitoare acasă, vor fi şi fraţii tăi acolo? Fratele tău mai mare ce face?

C.T: Fratele meu mai mare se ocupă mai mult cu treburile de acasă.

Reporter: E la facultate?

C.T: Nu. El a fost mai mult băiatul de casă, ca să spun aşa. Atunci când a avut tatăl meu nevoie de mine ca să-i fac ceva, a zis lasă-l tată că fac eu, lasă-l să înveţe. E şi mai mare, cred că de-asta şi-a asumat el rolul.

Reporter: Şi pe tine te-a lăsat să înveţi.

C.T: Da.

Reporter: Eşti băiatul cu cartea?

C.T: Da. Sunt protejatul tuturor.

Reporter: Pe urmă o să-i protejezi tu. Zi-mi, te rog, de ce ai ales să te faci jandarm, la Academie puteai să-ţi alegi altceva.

C.T: Da, mi-a plăcut foarte mult respectul care este la Jandarmi. Se ţine cont de funcţii şi sunt nişte oameni serioşi, exact aşa cum trebuie să fie un om.

Reporter: Te gândeşti că vei ajunge în misiuni periculoase sau vei participa pe la proteste, adică sunteţi în prima linie.

C.T: Da, nu m-am gândit foarte mult la chestia asta, dar probabil că o să am şi misiuni mai periculoase.

Reporter: Ziceai de fratele tău mai mare că are 21 de ani şi sora ta următoare sau fratele tău înainte de tine?

C.T: Are 16 ani sora mea, când eram mai mici ne ciondăneam, nici nu mai ţin minte foarte bine.

Reporter: Ea ce vrea să facă, ce facultate?

C.T: Ea nu este la facultate, deja are viitorul asigurat, ca să zic aşa.

Reporter: De ce spui asta?

C.T: Ea e măritată, dar am o relaţie foarte bună cu ea şi când vreau să vorbesc ceva cu ea vorbim, nu e o problemă.

Reporter: E măritată, de cât timp, că este destul de micuţă?

C.T: Cred că de la 13 ani.

Reporter: De ce aşa tânără?

C.T: Pentru că părinţii mei au vrut să respecte tradiţia. La noi se respectă tradiţia în familie.

Reporter: Care ce presupune, ce zice tradiţia asta pentru o fată?

C.T: Da, pentru o fată aşa cred ei că este cel mai bine să se mărite cât mai repede cam de puştoaică, un copil, na, la 13 ani.

Reporter: Tu ai fost de acord cu asta?

C.T: Nu prea am fost de acord, dar dacă ea a vrut am zis că e mai bine.

Reporter: Cine ţine mult la tradiţia asta, tatăl tău, mama ta?

C.T: Bunicii ţin mult la tradiţie, şi părinţii mei. Nu toate tradiţiile sunt bune, nu trebuie respectat chiar totul.

Reporter: Zi-mi despre câteva tradiţii pe care le respectă familia ta, le respectaţi voi de fapt.

C.T: Aş zice că femeile măritate nu prea umblă cu capul descoperit, mai ales în faţa bărbatului sau a socrilor şi tradiţionalele fuste.

Reporter: Le poartă femeile din familia ta?

C.T: Da. Toată viaţa au purtat fuste, nici nu le-am văzut vreodată în altceva.

Reporter: Tu dacă o vei avea o fată, alegi să o măriţi să respecţi tradiţia mai departe?

C.T: Eei, nu, la 13 ani este chiar un copil, când o să vrea ea atunci".