Motivele pentru care mulţi condamnaţi eliberaţi înainte de termen se întorc după gratii şi puţini sunt reabilitaţi

Codul penal permite persoanelor condamnate la închisoare să beneficieze de liberarea condiţionată, adică să părăsească arestul înainte de termen. Din motive ce ţin de legislaţie, puţine dintre acestea ajung să fie îndrumate şi sprijinite să se reintegreze în societate. Concret, în programele de reabilitare ale serviciilor de probaţiune ajung să participe doar cei ce au comis infracţiuni după 2014, au executat cel puţin două treimi din pedeapsă şi ar mai fi avut de executat cel puţin doi ani din pedeapsă în momentul liberării.

Şi persoanele condamnate pe viaţă pot ieşi mai devreme din închisoare. Este şi cazul lui Ion Turnagiu, bărbatul care a incendiat-o pe fata din Mehedinţi şi care a fost eliberat anul trecut după ce a participat la mai multe programe de reintegrare socială şi şi-a schimbat comportamentul din arest aproape de momentul eliberării. Încarcerat în 1993 pentru comiterea a cinci crime, bărbatul a început să coopereze şi să se implice în diverse activităţi abia din 2014.

În România, cei mai mulţi dintre condamnaţii pe viaţă au săvârşit infracţiuni de omor. În 2016, CSM a propus modificarea regulilor privind liberarea condiţionată, însă ministrul Justiţiei de la acea vreme, Raluca Prună, nu a fost de acord. În luna iunie, Parlamentul a votat un proiect de lege care înlătură posibilitatea liberării condiţionate în cazul celor condamnaţi pentru omor sau viol, însă acesta se află încă la promulgare. 

Potrivit ANP (Administraţia Naţională a Penitenciarelor), 697 de persoane au fost liberate condiţionat în primele şase luni ale anului. 273 dintre acestea erau condamnate pentru omor.

Între 2014 şi 2018, au fost eliberaţi peste 50.000 de deţinuţi. Dintre aceştia, aproape 10.000 s-au întors în penitenciar.  

„Foarte mulţi nu au buletin când sunt arestaţi, li se face o adeverinţă provizorie. Vă daţi seama cum iese un astfel de deţinut liberat în societate, cu cazier, fără documente, fără posibilităţi, majoritatea abia căutaţi de familie sau cu familii foarte sărace? Ce şanse de angajare, de inserţie socială sau pe piaţa muncii are un astfel de deţinut eliberat?!”, se întreabă aproape retoric Ştefan Teoroc, preşedintele Sindicatului Naţional al Lucrătorilor de Penitenciare.