Povestea lui Boris Bondarev, diplomatul care spus: mi-e ruşine de Rusia

20 de ani în diplomaţie, în toate colţurile politicii externe a Moscovei. Apoi, odată cu războiul din Ucraina, Boris a aruncat prosopul: „Demisionez, mi-e ruşine de ţara mea”. Boris Bondarev este al doilea „mare comis” care i-a întors spatele lui Putin, după Anatolij Chubais, care a fost şi vicepremier. Atât Chubais, cât şi Bondarev au reprezentat Kremlinul la Naţiunile Unite: primul a lucrat la New York, cel de-al doilea la Geneva.

Boris Bondarev, în vârstă de 41 de ani, s-a alăturat rangurilor diplomatice în 2002. A slujit în locuri dificile, precum Mongolia şi Cambodgia, apoi s-a mutat la Geneva, unde s-a ocupat de dosare legate de dezarmare. A fost numit „diplomat de rang mediu”.

Bondarev nu a vrut să treacă peste gestul său în tăcere: a declarat că şi-a trimis scrisoarea prin e-mail către zeci de colegi. Demisia sa a fost anunţată printr-o scrisoare deschisă, dar livrată şi ambasadei Rusiei în Elveţia, cu tonuri fără echivoc: „Nu mi-a fost niciodată atât de ruşine de ţara mea ca pe 24 februarie a acestui an. Războiul agresiv declanşat de Putin împotriva Ucrainei, şi de fapt împotriva întregii lumi occidentale, nu este doar o crimă împotriva poporului ucrainean, ci şi, poate, cea mai gravă crimă împotriva poporului rus”.

Minciunile din ultimii 20 de ani

Analiza pe care o face acum fostul diplomat despre politica rusă este nemiloasă: „Cine a conceput acest război îşi doreşte un singur lucru: să rămână la putere pentru totdeauna, să trăiască în palate pompoase, să navigheze pe iahturi comparabile ca tonaj şi costuri cu întreaga Marina Rusă, care se bucură de putere nelimitată şi de impunitate totală. Pentru a realiza acest lucru, ei sunt dispuşi să sacrifice câte vieţi este nevoie. Mii de ruşi şi ucraineni au murit deja numai pentru asta”.

Un declin care în cuvintele lui Bondarev pare să vină de departe: „În toţi aceşti 20 de ani, nivelul minciunilor şi lipsei de profesionalism în activitatea Ministerului de Externe a crescut mereu. Cu toate acestea, în ultimii ani, acest lucru a devenit pur şi simplu catastrofal. În loc de informaţii imparţiale, analize imparţiale şi previziuni sobre, există clişee propagandistice în spiritul ziarelor sovietice din anii 1930”.