Problemele grave ale Bucureştiului, cel mai bogat şi mai aglomerat oraş din România

Oraşul este sufocat de maşini. Sunt un milion de maşini care merg pe o infrastructură făcută de Ceauşescu când doar Comitetul Central al PCR şi cei care lucrau în Libia sau Siria îşi puteau permite o maşină.

Oraşul este sufocat pentru că infrastructura publică este la pământ: metroul vine la 10 minute şi chiar 20 de minute dacă te nimereşti prin Pantelimon. Autobuzul 330 ajunge în staţie o dată la 15 minute şi este atât de murdar încât nici nu vrei să te aşezi şi atunci te urci în maşină pentru că măcar poţi da drumul la căldură, dacă e frig. În Budapesta autobuzul vine la 3 minute iar în Paris metroul la 2 minute.

Dezvoltatorii construiesc cartiere noi. Dar nu şi şcoli, pentru că primăria nu-i obligă. Omul se îndatorează pe viaţă pentru 70 de metri pătraţi şi vede apoi că nu are unde să-şi trimită copilul la şcoală. Şi-l urcă în maşină până la prima şcoală, ce poate fi la zece kilometri.

Legea nu permite parcarea maşinilor lângă trecerea de pietoni. În Bucureşti sunt maşini parcate chiar pe trecerea de pietoni şi nimeni nu-i sancţionează pe şoferi.

Pietonii au ajuns paria societăţii. Legea rutieră permite, pe drumurile cu sens unic, parcarea maşinilor şi pe stânga şi pe dreapta. Doar că ele sunt parcate pe trotuar, iar oamenii care merg pe jos nu mai au pe unde să meargă.

În casă e frig şi în faţa blocului citeşti din două în două săptămâni că nu există căldură pentru că s-a spart o ţeavă nu ştii unde. Dar factura este aceeaşi. Pentru că speri că a venit apa caldă şi o laşi să curgă degeaba: apă rece cursă degeaba, la preţ de apă caldă.

Nu pricepi de ce tuşeşti din senin. Mergeţi pe jos pe Bulevardul Ştefan cel Mare şi uitati-vă la ţevile de eşapament ale maşinilor cumpărate din străinătate cu 1.000 de euro şi veţi înţelege.