Reportaj: Un olar din Maramureş care trăieşte în Ungaria luptă să ducă mai departe tradiţia lutului - FOTO

Lucrările olarului cunoscut în toată Europa combină caracteristici de formă şi de culoare specifice pentru 45 de zone de olărit.

"Mai suntem trei sau patru care facem ceramică tradiţională. Pot să spun că în ţară mai e Florin Colibaba, în Corunt. Dacă mai sunt doi sau trei olari tradiţionali. Restul sunt comercianţi sau olari care fac ceramică pentru bani, de proastă calitate. E pe cale de dispariţie olăritul. Ceramişti, olari sunt mulţi, meseria nu va dispărea, dar tradiţia e pe cale de dispariţie”, spune Leş Gábor.

Cunoscutul olar declară că tehnica şi stilul fiecărui centru sunt diferite: "Eu fac din 45 de centre din Trasilvania. Cel mai mult îmi place Bistriţa”.

La cea de-a patra ediţie a Târgului "Frumos. Ceramic. Folositor. Ceramica de Turda şi de Vama”, în care se întrec, la Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, 25 de olari din România şi Ungaria, Leş Gábor a vândut circa 15 oale tradiţionale de lut. Deşi preţul uneia depăşeşte 100 sau 200 de lei, oalele s-au vândut rapid, întrucât olarul garantează că aceastea rezistă la foc ani de zile.

"Practic, fiul meu s-a născut în atelierul de olărie”

Olarul se declară mâhnit că meseria lui, arta tradiţională, e pe cale să dispară. El a transmis iubirea pentru olărit fiului său şi spune că inclusiv nepoţelul său, în vârstă de 3 ani acum, "pune mâna în lut".

"Primul atelier de ceramică pe care l-am făcut în Baia Mare în 1980 s-a desfiinţat în scurt timp şi atunci în camera copilului am făcut un atelier. Practic, fiul meu s-a născut în atelierul de olărie”, mărturiseşte olarul.

Fiul său, Norbert, în vârstă de 36 de ani, a început să lucreze lutul de la 4 ani, ajutat de tată "la roată, ca să se obişnuiască". Când a crescut, Norbert nu a mai vrut să facă ceramică, astfel că a absolvit o şcoală de comerţ.

"Până la urmă a văzut cum lucrez eu la roată şi cum merg în multe ţări şi el venea cu mine, în Elveţia, în Italia, în Germania şi a început să îi placă. Meseria asta nu o poţi face dacă nu îţi place. Am un nepot. Are doar trei ani şi deja pune mâna în lut şi sper să facă şi el olărit. Acum lucrează şi el. Ştie toate zonele de ceramică. Mi se pare că ceramica tradiţională a dispărut", afirmă Leş Gábor.

E nevoie de foarte mult timp ca să înveţi meşteşugul olăritului. După doi ani, eventual, poţi face o farfurie

Meşterul crede că unul dintre motivele pentru care tinerii nu se apucă de olărit este faptul că, pentru a realiza un obiect cât de mic, este nevoie de mult timp şi de multă răbdare.

"Când eşti copil, când dai prima dată de lut şi lucrezi la roată e foarte interesant. Iese o scrumieră eventual după două - trei săptămâni. Pui lutul în centrul roţii olarului şi îţi sare din cauza forţei centrifuge. Foarte mult timp îţi trebuie pentru a învăţa această meserie. După doi ani, eventual, cineva poate să facă o farfurie, o oală mică. E nevoie de foarte multă răbdare, multă muncă. După ani de zile, după zece ani, nu eşti meşter. Eu fac asta de 46 de ani. Nu sunt maestru. În Ungaria ca să devii maestru este foarte greu. Maestrul trebuie să aibă expoziţii în SUA, Japonia, minim 50 de expoziţii, lucrări jurizate, premii internaţionale foarte multe, lucrând în faţa juriului”, mai spune olarul.

Primul obiect pe care l-a făcut, acum mai bine de 40 de ani, şi de care a prins foarte mare drag, a fost vasul de magiun, lucrat după tradiţia din Baia Mare.

"La început, primele lucrări pe care le-am făcut şi mi-au fost dragi au fost oalele de magiun de Baia Mare, lucrate pe fond negru şi decor alb. Se fierbea magiunul în ele şi în ele se şi păstra, ani de zile se puteau folosi”, povesteşte Leş Gábor.

Diferenţa între vasele de ceramică care crapă la prima folosire la foc şi cele lucrate de Leş Gábor stă în argila folosită

Meşterul maramureşean spune că vasele de ceramică care crapă la prima folosire la foc nu au fost lucrate din argilă "bună", pe care "olarii adevăraţi ştiu de unde să o ia".

"Pe vremuri erau olari care făceau vase cum trebuie. Mai sunt şi acum. Sunt regiuni în România unde argila are concentrat mare de aluminiu, e o argilă refractară şi cu un pic de nisip. Argila aceea se arde şi din ea se obţine şamota. Aceasta se pune într-o argilă refractară şi din acel lut lucrăm. Din argila aceea se pot face oale de gătit”, spune olarul.

Leş Gábor s-a mutat în Ungaria în 1989 şi şi-a deschis propriul atelier, unde continuă să lucreze argila şi să ducă tradiţia lutului mai departe.

Citeşte şi: Peste 100 de copii instituţionalizaţi, victime ale abuzurilor în 2015

Citeşte şi: Admitere Facultate 2016: Zece candidaţi pe un loc la Nutriţie şi Dietetică, specializare a UMF Iaşi

Citeşte şi: Şoc pentru sistemul universitar: Numărului de absolvenţi de bacalaureat s-a redus la jumătate în opt ani

Citeşte şi: Admitere Facultate 2016: 12 candidaţi pe un loc la Facultatea de Poliţie

Citeşte şi: REPORTAJ. Acrobaţii pe motociclete, paradă, scandenberg, fotbal de plajă şi mult rock - la Festivalul Motorock - GALERIE FOTO

Citeşte şi: Admitere Facultate 2016: Care sunt preţurile de la facultăţile private

Citeşte şi: Admitere la Universitatea Bucureşti: Câţi candidaţi sunt pe loc la fiecare facultate

Citeşte şi: Gregorian Bivolaru a fost adus în România / Extrădarea lui Bivolaru – sfârşitul unei căutări care a durat 12 ani - FOTO, VIDEO

Citeşte şi: Godină, despre cum a prins un bărbat în timp ce "captura" un pokemon lângă maşina sa de serviciu: Se pare că nici poliţia nu l-a putut ajuta să nu fie prins