Şeful Autorităţii pentru Digitalizarea României îţi explică de ce suntem pe ultimul loc în UE la acest capitol

Suntem pe ultimul loc în UE atunci când vorbim de digitalizare. Iar când am încercat să ne facem interacţiunea cu statul mai uşoară, a picat sistemul. O recunoaşte şi Sabin Sărmaş, cel care conduce Autoritatea pentru Digitalizarea României. Primul exemplu - cardul de sănătate. Pică în fiecare an. Deşi sistemul a costat peste 120 de milioane de euro. Tot Sabin Sărmaş ne explică cum digitalizarea în România s-a făcut pe principiul stat în stat. Cel mai bun exemplu – ANAF. Fiecare administraţie locală şi-a creat propriul sistem de administrare, care, la nivel naţional nu comunică între ele. Aşa că, dacă ţi-ai plătit dările într-un alt oraş din ţară, rişti să apari cu datorii în oraşul de reşedinţă.

De cealaltă parte, nici cetăţeanul nu este deschis către trecerea la sitemul digital atunci când statul o face. Ne explică Răzvan Rughiniş, profesor la Universitatea Politehnică din Bucureşti. Înainte de a ne dori un stat digitalizat, avem nevoie de educaţie şi îndrumare în acest sens. Nu de un sistem livrat direct în faţa cetăţeanului.

 Sabin Sărmaş, preşedintele Autorităţii pentru Digitalizarea României: 

”Se blochează dintr-un cumul de motive care ţin atât de proiectarea ei, cât şi de execuţie, cât şi de modul în care se face mentenanţa astăzi. Cardul naţional de sănătate va deveni istorie odată cu apariţia noii cărţi de identitate. Ar fi absolut redundant şi stupid în definitiv să folosim două carduri care poartă un mijloc de identificare al cetaţeanului de acelaşi tip. Digitalizarea sau o platformă odată creată nu rezistă pentru totdeauna.   Ar fi mult mai simplu şi n-am mai avea atâtea probleme de infrastructură şi acele veşnice poveşti că a căzut serverul dacă ele ar sta în cloud. Însă pentru asta platforma trebuie rescrisă. Avem sincope şi aici România stă prost întradevăr la tot ceea ce înseamnă interoperabilitate între sisteme, modul în care se transmit datele dintr-o parte în alta.”

Răzvan Rughiniş, profesor Universitatea Politehnica din Bucureşti: 

”Atragerea unui număr de cetăţeni din ce în ce mai mare să folosească respectivele servicii. Pentru că de multe ori serviciile nu sunt folosite pentru că orice tranziţie durează. Avem această aşteptare ca tehnologia să ne elimine peste noapte toate dificultăţile de interacţiune cu statul. Este o aşteptare prea mare. 1, pentru că noi nu vom face faţă, noi ca cetăţeni, unei schimbări radicale. Pentru că noi ca şi persoane avem o latură conservatoare. Fiecare dintre noi ne-am dori dacă se poate să nu se schimbe nimic.”