Serratia marcescens, bacteria care a ucis cei șase copii din Iași este rezistență la antibiotice și prezintă riscuri majore în secțiile ATI
Serratia marcescens este deosebit de notabilă datorită rezistenței sale la numeroase antibiotice utilizate în mod obișnuit, ceea ce o transformă într-o amenințare majoră pentru sănătatea publică. S-a documentat faptul că bacteria poate supraviețui în spitale perioade îndelungate, inclusiv pe suprafețe curățate în mod regulat, ceea ce facilitează transmiterea către pacienții vulnerabili. Din acest motiv, focarele de infecții cu Serratia marcescens reprezintă o preocupare constantă în spitale, în special în secțiile de terapie intensivă și în serviciile de neonatologie, notează Clinica Universidad de Navarra.
Infecțiile cauzate de Serratia marcescens pot avea manifestări diferite, în funcție de calea de pătrundere în organism și de imunitatea gazdei. De exemplu, bacteria poate provoca infecții urinare atunci când pătrunde în sistemul urinar, de obicei prin catetere. Poate provoca pneumonie atunci când ajunge în plămâni, mai ales la pacienții cu sistem imunitar slăbit sau aflați pe ventilație mecanică. Serratia marcescens poate ajunge și în fluxul sangvin prin catetere intravenoase, cauzând bacteriemie și, în cazuri grave, sepsis. Alte infecții posibile includ infecții ale rănilor, meningită și endocardită.
Cum pot fi prevenite infecțiile cu Serratia
Tratamentul acestor infecții este dificil din cauza rezistenței ridicate la antibiotice. Alegerea terapiei se bazează de regulă pe testele de sensibilitate, care presupun cultivarea bacteriei și expunerea ei la mai multe antibiotice pentru a identifica pe cel mai eficient. Printre antibioticele care pot fi eficiente se numără unele cefalosporine de generația a treia, precum cefotaxima și ceftazidima, și carbapenemele, cum ar fi imipenemul și meropenemul. Totuși, rezistența bacteriei la aceste medicamente este în creștere, ceea ce face necesară dezvoltarea unor noi strategii terapeutice.
Prevenirea infecțiilor cu Serratia marcescens se bazează în primul rând pe menținerea unei igiene stricte și aplicarea măsurilor de control al infecțiilor în spitale. Aceasta presupune curățarea riguroasă a suprafețelor, sterilizarea corectă a echipamentelor medicale, respectarea procedurilor de inserție și îngrijire a cateterelor, precum și aplicarea constantă a regulilor de igienă a mâinilor.