Ziua pisicii negre. Interviuri emoţionante. Pisica neagră la români: ghinion sau noroc? FOTO

  • „Ceasul rău, pisica neagră!”, nu e doar o melodie a trupei Haiducii, ci şi o vorbă „din popor”.
  • Ziua pisicii negre, 27 octombrie, este o zi de celebrare a blănoaselor negre, dar şi o zi pentru conştientizarea problemelor cu care se confruntă acestea din cauza culorii blăniţei.
  • Din fericire, asocierea pisicii rele cu ghinionul, începe să piardă teren, datorită oamenilor care adoptă, cu iubire, pisici negre.
11777 afișări
Imaginea articolului Ziua pisicii negre. Interviuri emoţionante. Pisica neagră la români: ghinion sau noroc? FOTO

FOTO Raja Van Ik

Mai mulţi cititori MEDIAFAX transmit poveştile lor de iubire cu pisicile negre pe care le au în familie. Emoţionante şi diverse, interviurile arată „faţa adevărată” a felinor cu blana neagră.
 
O parte dintre ei povestesc că „pisica neagră” le-a ieşit în cale chiar pe 27 octombrie, de Ziua pisicii negre, doar că înloc să fugă de ea, au luat-o acasă şi i-au oferit un loc în familie, în timp ce alţii spun că s-au trezit cu ele în cale şi n-au avut încotro. Cele mai multe dintre „negre” sunt adoptate, ceea ce arată că a cam trecut frica de ghinionul „pus” în cârca lor, pe nedrept.
 
Patru respondenţi bărbaţi spun că au adoptat pisici negre şi le răsfaţă ca la carte (pozele, în galerie). Redăm mărturia unuia dintre ei. 
 
  • Ţupi Formulă. „Pornisem spre piaţă că să cumpărăm fructe şi legume şi, la un moment dat, în depărtare, cineva miorlăia subţire în arşiţa soarelui. Era cât pe ce s-o ratăm. O pisicuţă de 10 zile era singură singurică pe asfaltul fierbinte. Pentru a o ajuta să ajungă la maturitate, am înlocuit-o pe mama sa: îi puneam sticluţe calde în cuib, o hrăneam cu biberonul cu formulă de lapte specială şi, folosind vată umedă caldă, simulam limbuţa mamei pentru a o stimula să facă nevoile. Sunt lucruri esenţiale pentru supravieţuire. Până la urmă a ajuns o fetiţă extraordinar de iubitoare, jucăuşă, glumeaţă, inteligenţă şi frumoasă. Sare în braţe, dă pupuri pe bandă rulantă, ne provoacă la joacă şi adoră să urmărească prin geam piţigoii care vin să se hrănească la pervaz. Când era mică a venit şi surioara ei mai mare, Ayana, care este prietena ei de suflet - se joacă şi dorm împreună (Raja Van Ik).

 

  • „Pe noi ne-au găsit întotdeauna pisicile negre. Acum vreo cinci ani am pornit să luăm un un pisic negru. Dar am venit acasa cu unul vargat care din nefericire ne-a părăsit la scurt timp. Şi dupa două săptămâni ne-am trezit în curte cu o pisica neagră, care a fost un companion de nădejde timp de câţiva ani. Când şi ea (Hexy - de la hexe în Germana care înseamnă „vrăjitoare”) a decis că şi-a îndeplinit menirea şi a plecat, la câteva săptămâni de la despărţire, a venit de nicăieri, într-o seară friguroasă de februarie o altă pisică neagră care era terifiată de câinii din curte. Dar cum ne vedea, mieuna disperată să îi dăm de mâncare. Arc peste timp, această pisicuţă a ajuns în casa, e umbra mamei mele şi suport psihologic pentru toţi care ne calcă pragul” (Sabina Roşu). 
  • „Frumuşica asta este Cthulhu. Am luat-o la 5 luni de la o asociaţie de adopţii care nu prea îi găsea casă, că era prea mare deja (nu mai era cute cum sunt puii super mici) şi era îngrozită de oameni. Nu ieşea de sub pat deloc, nici cu mâncare nu puteai să o convingi. Eu mi-am dorit mereu pisică neagră pentru că mi se părea că sunt la fel de respinse cum mă simţeam eu. În primul an nu a prea luat contact cu noi, că îi era frică. Dar apoi, încet, încet şi-a ieşit din carapace. Acum noul meu boyfriend îi este absolute cat daddy, îi ia numai cele mai scumpe pliculeţe de mâncare, "ca să mănânce fata bine", se duce şi îi pune muzică clasică, cât îi face masaj de relaxare :))) Eu zic că am făcut să fie bine pentru ea” (Catherine Rhea-Koslowski).

  •  „Ea este Bitsy. A apărut în viaţa mea anul trecut, mai exact a venit la mine în curte şi nu a vrut să mai plece. După câteva zile am băgat-o în casă şi a devenit un membru al familiei. Este foarte iubitoare, iar atunci când se aşează pe tine pentru giugiuleală, băloşeşte ca un căţel care îşi vede mâncarea favorită. Activitatea ei preferată este vânătoarea de elastice de bucătărie, cu care mai apoi se joacă minunate în şir” (Manuela Dinu).

  • Bonus: sora mai mare a Bitsyei. „Ea este Sisi. Susica a fost găsită pe străzile din Sinaia de către soţul meu, în Aprilie 2014. Sau mai bine spus, Sisi l-a găsit pe el. După un scurt pis-pis, ea s-a urcat în maşină şi s-a aşezat pe umărul soţului meu, torcând fericită. De atunci, Sisi a devenit o prinţesă. Îi place să stea în locuri cât mai pufoase şi la căldură. În fiecare seară doarme cu noi. Chiar dacă nu mai are un ochi (a avut cataractă), încă aleargă prin casă şi se joacă cu ghemotoace de hârtie (preferatele ei). Este dependentă de afecţiune şi face orice să stea în braţele tale, iar când nu îi convine ceva, cu siguranţă îţi comunică” (Manuela Dinu). 

 

  • Luna a ajuns la mine din altă parte a ţării. Fraţii ei erau birmanezi cu ochi albaştri, dar am vrut-o neapărat pe ea. E atât de iubitoare şi de lipicioasa cum nu am mai văzut: vrea sa stea mai mereu în braţe, indiferent unde sunt şi ce fac şi mi s-a spus că plânge după mine la uşă atunci când plec de acasă. Mi-a facut şi surprize, e cea mai bunaă la ascuns. În ajunul primului Crăciun petrecut împreună, când încă era foarte mică, n-am găsit-o timp de peste 7 ore, oricât am căutat-o şi strigat-o. Eram disperată şi nu-mi mai trebuia nici Craciun, nici nimic. Până la urmă, am împânzit tot cartierul cu afişe prin care anunţam că am pierdut-o şi că oferim recompensă. La puţin timp după, a apărut direct în casa (stătuse în tot timpul asta în dulap, unde o căutasem fără să o vad). Una peste alta, am constatat că pisicile negre sunt extrem de iubitoare şi afectuoase. Luna, de exemplu, e fascinată şi de ai mei când vin în vizită, se ţine dupa ei non stop. Mi-aş dori ca mai multa lume să le aprecieze, să le adopte şi să le iubească aşa cum merită. Şi nu, nu aduc deloc ghinion, promit eu!” (Adelina Clapon). 

  • „Ea este Kitty. A fost abandonată de familia care a crescut-o cu biberonul. Dupa ce că era neagră, mai era şi agresivă. De când a fost preluată de noi (Asociaţia Riga şi Berlin), a reieşit că suferă de hipertiroidism. De asta era mereu nervoasă. Acum, cu tratament şi iubire, Kitty ADORĂ oamenii. Când cunoaşte un străin (care nu e veterinar), îl linge pe faţă. Îi place să se urce pe tine şi să îţi stea pe umăr ca un papagal sau să îţi doarmă pe piept. E o pisică extrem de curioasă şi inteligentă, care vrea să înţeleagă tot ce faci. Îngrijirea ei presupune doar două pastile pe zi (faţă de o pisică sănătoasă), dar nu reuşim deloc să-i găsim adopţie, chit că nu spune nici pas când i le dai” (Monica Alina Luncan). 
  • Cleo. „A a stat în vârful unui pom 4 zile. Când s-a reuşit să o coboare s-a căutat foster sau adoptator. Aşa a ajuns la mine. Este o pisicuţă matură, foarte cuminte şi iubitoare! S-a acomodat imediat cu noi, cu alte pisicuţe şi cu căţeii familiei! Nu îi plac lucrurile pe masa, aşa că face curăţenie! Locul ei preferat este pe acvariul cu peşti sau în braţe! (Carmen Stanciu). 

  • „M-am ales cu o bestie neagră, iubitoare cum n-ai văzut tocmai acum un an pe vremea asta, fix din cauza acestei zile „nefaste”. Numele lui e Timi Beznă pentru că e obviously negru şi mai e şi puţin văzător. Liliacul nostru iubit şi fotogenic”, scrie Camelia Badea. 
 
  • Iubitah s-a născut la ghena blocului în care locuiesc. Prietenia noastră durează de 4 ani, iar odată cu trecerea timpului devine din ce în ce mai puternică şi învăţăm atâtea una despre alta. Iubitah locuieşte cu cei doi fraţi ai săi, dintre care unul e chiar fratele său de mamă mai mic cu doi ani. Mama lor locuieşte acum cu mama mea” (Mihaela Cîrjan).
 
  • Bruneţica. „Mereu mi-am dorit o pisică neagră. Am avut la un moment dat un motănel care avea obiceiul să mă pupe, iar dimineaţa m, ca să mă trezească, îmi făcea masaj la cap. Din păcate a căzut de la etaj. Am suferit enorm.
    Pe ea am văzut-o într-o postare a unei prietene care o salvase de pe stradă. Încă îl aveam pe Prinţişor, dar care era bătrân şi bolnav. M-am îndrăgostit pe loc de ea. Ce mi s-a părut interesant e că multă vreme nu văzusem pisici negre pentru adopţie. În sfârşit… Ea îmi face seara masaj la spate. E singura aventurieră din tot neamul pisicesc din familie. A sărit de la etaj de două ori, cum prinde uşa deschisă, pleacă la plimbare pe scări. Într-o zi nu am observat asta şi a stat 3 ore pe-afară. M-a certat mult pentru această neglijenţă.
    E foarte blândă şi iubitoare” (Andreea Talmazan). 
  • „După pierderea lui Albert,  unul dintre cei cinci pui abandonaţi în curtea unui pet shop, m-am trezit cu Alba, parca continuarea pisiceasca a lui Albert: o maşină de tors şi de iubire necondiţionată, uşor zvăpăiată dar cea mai cea pisică neagră. Cumva, nici nu observ culoarea, fiindca tot este vorba despre asta, este un suflet salvat şi atâta tot, care apoi devine pe drept membru al familiei” (Ana-Maria Popa). 

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici