A fost descoperită o genă care protejează împotriva bolii Alzheimer

Gena identificată produce fibronectină, o componentă esenţială a barierei hematoencefalice. Această barieră are rolul de a filtra substanţele care intră şi ies din creier, protejându-l de toxine şi agenţi patogeni.

Fibronectina este de obicei prezentă în bariera hematoencefalică în cantităţi foarte limitate, dar este crescută la persoanele care suferp de Alzheimer. Iar varianta identificată în gena fibronectinei pare să protejeze împotriva bolii prin prevenirea acumulării excesive de fibronectină la bariera hematoencefalică, notează La Repubblica.

Informaţia vine în sprijinul dovezilor tot mai numeroase conform cărora vasele de sânge ale creierului joacă un rol important în boala Alzheimer.

„Am putea dezvolta noi tipuri de terapii care să imite efectul protector al genei pentru a preveni sau trata boala”, explică Caghan Kizil, co-lider al studiului făcut de un grup de cercetători de la Universitatea Columbia, publicat în revista Acta Neuropathologica, care a implicat un total de 11.000 de persoane.

Deşi gena în sine nu poate fi modificată, cercetătorii speră că această descoperire va duce la dezvoltarea unor noi terapii care să imite efectul protector al genei.

Alzheimer este cea mai frecventă cauză de demenţă şi una dintre principalele cauze ale dizabilităţii şi ale lipsei de autonomie la persoanele în vârstă. Între 50 şi 70% dintre pacienţii cu demenţă suferă de Alzheimer, un proces degenerativ care distruge lent şi progresiv celulele creierului. Este o boală care afectează memoria şi funcţiile mentale precum gândirea şi vorbirea, dar care poate provoca şi alte probleme, cum ar fi confuzia, schimbările de dispoziţie şi dezorientarea în spaţiu şi timp.

La început, simptomele, adică dificultăţi de memorare şi pierderea capacităţii intelectuale, pot fi atât de uşoare încât să treacă neobservate, atât de persoana în cauză, cât şi de familie şi prieteni. Dar, pe măsură ce boala progresează, acestea devin din ce în ce mai vizibile şi încep să interfereze cu activităţile zilnice şi cu relaţiile sociale. Dificultăţile practice în cele mai comune activităţi zilnice, cum ar fi îmbrăcatul, spălatul sau mersul la toaletă, devin treptat atât de grave încât, în timp, duc la o dependenţă totală de ceilalţi.