„România traversează o criză profundă în domeniul sănătății publice, cu indicatori esențiali care plasează țara constant pe ultimele locuri în Uniunea Europeană. Mortalitatea infantilă rămâne dublă față de media UE (5,6 la 1.000 de născuți vii) iar speranța de viață este semnificativ mai scăzută decât în restul Europei: doar 69,3 ani pentru bărbați și 75,1 ani pentru femei, potrivit celor mai recente date Eurostat (2023). Aceste cifre nu sunt doar statistici – ele indică o realitate alarmantă și o amenințare reală la adresa siguranței populației si a României, implicit”, transmite APCR.
În acest context, APCR propune „Pactul Național pentru Sănătate”, un apel pentru consens politic, responsabilitate pe termen lung și reformă structurală. Propunerea vizează un acord transpartinic, susținut de toate forțele politice, profesionale și civice, care să scoată sănătatea din logica electorală și să o așeze în centrul priorităților naționale. Printre măsurile-cheie: stabilitate instituțională, finanțare adecvată (minim 9% din PIB), acces echitabil la tratamente moderne și participarea reală a pacientului în deciziile care îl privesc.
„Noi, pacienții, suntem în epicentrul problemei: fără acțiune fermă și solidară, România nu poate ieși din criza de sănătate în care se află de decenii”, atrage atenția APCR, chemând autoritățile să trateze acest pact nu ca pe o inițiativă simbolică, ci ca pe o obligație morală și strategică față de viitorul României.
Principiile fundamentale ale acestui pact sunt că sănătatea este un drept fundamental și o premisă esențială pentru dezvoltarea durabilă a societății românești, că politicile de sănătate trebuie să fie bazate pe consens politic transpartinic, să aibă continuitate și să fie aliniate la standardele Uniunii Europene și că România are nevoie de reforme profunde, coerente și durabile, implementate cu responsabilitate și asumate pe termen lung.
APCR propune încheierea unui acord național, agreat de toate partidele parlamentare, organizațiile profesionale, societatea civilă și autoritățile relevante, care să asigure:
– Dezvoltarea unui sistem modern de Urgență pre si intraspitalicesc (urgente prespital, UPU, ATI, blocuri operatorii, trauma, mari arși, boli infecțioase) care să fie capabil să răspundă adecvat provocărilor tot mai complexe ale societății moderne cat și unor situații speciale sau dezastre (conflicte armate și sociale, catastrofe naturale, accidente colective, epidemii/pandemii, etc.);