Cercetătorii au descoperit o vulnerabilitate ascunsă a „substanțelor chimice permanente”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Datorită stabilității lor extraordinare, acești compuși pot rămâne în rezervele de apă, în ecosisteme și chiar în corpul uman timp de zeci de ani, potrivit ScienceDaily.

Persistența lor a transformat contaminarea cu PFAS într-o preocupare tot mai mare pentru mediu și sănătatea publică la nivel mondial.

Acum, cercetătorii au descoperit un indiciu important care ar putea contribui la îmbunătățirea eforturilor de eliminare a acestor substanțe chimice.

Un nou indiciu în lupta împotriva poluării cu PFAS

Un nou studiu arată că PFAS pot fi descompuse folosind lumină intensă, fără a fi nevoie de substanțe chimice adăugate. Mai important, cercetătorii au identificat procesul cheie responsabil de descompunere.

Legătură uimitoare între cancer și Alzheimer. Ce au descoperit oamenii de știință

Cercetătorii au descoperit o legătură directă între sărăcie și îmbătrânirea accelerată

Echipa a descoperit că radicalii de hidrogen, particule extrem de reactive generate din apă atunci când sunt expuse la lumina ultravioletă (UV), joacă un rol central în distrugerea moleculelor de PFAS.

Descoperirea contrazice ideile anterioare despre modul în care are loc degradarea PFAS. Prin identificarea radicalilor de hidrogen ca forță dominantă, oamenii de știință au acum o imagine mai clară a procesului chimic implicat.

Această înțelegere este importantă deoarece cunoașterea exactă a factorilor care determină distrugerea PFAS poate ajuta cercetătorii să dezvolte tehnologii de tratare mai eficiente.

Cum descompun radicalii de hidrogen aceste substanțe

Radicalii de hidrogen sunt extrem de reactivi și capabili să atace moleculele PFAS. În timpul procesului, aceștia îndepărtează treptat atomii de fluor, descompunând compușii în substanțe mai mici, care sunt mai puțin persistente în mediu.

Cercetătorii au descoperit că reacția funcționează cel mai bine sub lumina UV de înaltă energie, în special la lungimi de undă sub 300 de nanometri.

Descoperirea oferă oamenilor de știință o informație esențială care ar putea ajuta la accelerarea dezvoltării unor tehnologii mai eficiente de tratare a PFAS.