Evoluţia speciei umane a atins un nivel de stagnare

Timp de secole, scriitorii au încercat să prezică viitorul speciei umane. Unii au spus că omul va evolua într-un supra-om, alţii au prezis că omul va deveni un spiriduş viclean incapabil de altceva decât privitul la televizor.

Potrivit unui studiu britanic publicat în dailymail.co.uk, experţii în genetică sunt de părere că ambele ipoteze sunt false, deoarece evoluţia umană a atins un nivel de stagnare.

Profesorul Steve Jones, de la University College din Londra, spune că factorii care au determinat evoluţia speciei umane, precum selecţia naturală şi mutaţiile genetice, nu mai joacă un rol important în viaţa omului.

Oamenii care vor exista peste un milion de ani, dacă umanitatea va supravieţui până atunci, vor semăna cu omul modern din prezent.

"În prezent cunoaştem atât de multe despre procesul de evoluţie, încât putem să facem anumite predicţii despre ce se va putea întâmpla în viitor", a adăugat Jones.

Evoluţia a fost determinată de selecţia naturală şi de mutaţii genetice. Acestea din urmă dau naştere unor caracteristici care, dacă sunt folositoare, le permit indivizilor să obţină un avantaj competitiv asupra rivalilor lor.

În cea mai mare parte a istoriei umanităţii, viaţa a fost atât de dură încât un număr enorm de mare de copii au murit înainte să ajungă la vârsta adolescenţei. Într-un mediu dur, în care oamenii concurează pentru supravieţuire, selecţia naturală este un factor definitoriu.

În era glaciară, o anumită mutaţie genetică care le-a oferit copiilor mai multă rezistenţă împotriva frigului sau a foamei, le-a oferit, în acelaşi timp, şi un avantaj competitiv, făcându-i să aibă mai multe şanse de supravieţuire şi să-şi transmită genele mai departe.

În lumea modernă, a încălzirii centrale şi a abundenţei hranei, aceeaşi mutaţie nu ar putea deloc să ofere copiilor vreun avantaj.

Profesorul Jones a adăugat că ritmul mutaţiilor a încetinit proporţional cu scăderea numărului părinţilor de sex masculin în vârstă, a căror spermă conţine mai multe "greşeli" genetice.

Al treilea factor, caracterul aleatoriu, este, de asemenea, un ingredient important al evoluţiei. Populaţiile mici care sunt izolate pot să se modifice complet întâmplător dacă anumite gene sunt pierdute în mod accidental.

În prezent, conexiunile dintre populaţiile lumii devin din ce în ce mai puternice, iar influenţa caracterului aleatoriu este din ce în ce mai mică.