Stimularea cerebrală profundă arată un potențial major pentru depresia severă, rezistentă la tratament
Un studiu clinic amplu a constatat că stimularea cerebrală profundă (DBS) a îmbunătățit semnificativ simptomele la adulți cu depresie rezistentă la tratament, jumătate dintre participanți răspunzând pozitiv, iar o treime atingând remisia, scrie NeuroScienceNews.
Constatările, publicate în Nature Communications, dezvăluie și o semnătură specifică de unde cerebrale care prezice cu acuratețe pacienții ce pot beneficia cel mai mult, deschizând drumul către terapii personalizate și sisteme adaptive de stimulare.
Rezultate clinice puternice în urma stimulării BNST și a nucleului accumbens
Cercetători de la Universitatea Cambridge și Shanghai Jiao Tong University au testat DBS la 26 de adulți ale căror simptome depresive nu au răspuns la tratamente standard precum medicația sau psihoterapia.
Electrozii au vizat două regiuni cerebrale: nucleul stria terminalis (BNST), implicat în anxietate și stres pe termen lung, și nucleul accumbens, care controlează recompensa și motivația.
Treisprezece pacienți au prezentat îmbunătățiri semnificative, iar nouă au ajuns aproape de remisie completă, marcând unul dintre cele mai reușite studii DBS în depresie de până acum.
Undele theta, biomarker-cheie pentru succesul tratamentului
Una dintre cele mai importante descoperiri ale studiului a fost că activitatea theta preoperatorie scăzută (4–8 Hz) în BNST prezice rezultate mai bune.
O coerență theta mai puternică între BNST și cortexul prefrontal s-a corelat, de asemenea, cu îmbunătățiri mai mari, sugerând că o comunicare mai eficientă între circuitele emoționale și cele de reglare amplifică răspunsul la DBS.
În timpul tratamentului, reducerea activității theta a mers în paralel cu ameliorarea simptomelor.
Spre stimulare cerebrală personalizată și sisteme „closed-loop”
Deoarece activitatea theta reflectă în timp real stările de anxietate și dispoziție, cercetătorii spun că următorul pas este dezvoltarea unor sisteme DBS în buclă închisă, care să ajusteze automat stimularea în funcție de activitatea cerebrală.
Teste psihologice suplimentare au prezis, de asemenea, cine răspunde cel mai bine, pacienții mai sensibili la imagini negative având rezultate mai slabe.