Antropologii dezvăluie că o specie umană și mai primitivă de australopitec a coexistat cu specia celebrei Lucy

Identificarea fosilelor enigmatice de os de picior de la un hominid care a trăit acum 3,4 milioane de ani a rezolvat un mister care rămăsese nerezolvat din 2009. Rămășițele aparțineau unei specii diferite de celebra fosilă Lucy, primul schelet aproape complet de australopitec descoperit în 1974, ceea ce implică faptul că două specii ancestrale de hominizi au coexistat în același timp și în aceeași regiune, potrivit El Espanol.

În 2009, o echipă de oameni de știință condusă de Yohannes Haile-Selassie, paleoantropolog la Universitatea de Stat din Arizona, a descoperit oase de opt picioare ale unui strămoș uman antic în sedimente vechi de 3,4 milioane de ani în Valea Riftului Afar din Etiopia. Fosila, supranumită „ piciorul Burtele ”, a fost descoperită la situl paleontologic Woranso-Mille și descrisă într-un articol din 2012.

În 2015, grupul a descris o nouă specie, Australopithecus deyiremeda, din fosile din aceeași zonă, dar nu a inclus piciorul în cadrul acestei specii. După mai bine de un deceniu de cercetări suplimentare pe teren și descoperirea de noi rămășițe, autorii cred că pot asocia în mod fiabil aceste rămășițe cu A. deyiremeda.

Situl Woranso-Mille are o importanță deosebită

Situl Woranso-Mille are o importanță deosebită deoarece este singurul loc unde există dovezi clare că două specii de hominizi înrudiți au coexistat simultan în aceeași zonă. Piciorul Burtele, aparținând lui A. deyiremeda, este mai primitiv decât cel al speciei lui Lucy, Australopithecus afarensis.

A păstrat un deget mare opozabil, o trăsătură crucială pentru cățărat, dar pe sol, A. deyiremeda se mișca biped. Cel mai probabil, se propulsa cu al doilea deget de la picior, mai degrabă decât cu degetul mare, așa cum este cazul la oamenii moderni. Acest lucru sugerează că bipedismul la hominizii timpurii a luat diverse forme înainte de a se stabiliza în modelul actual.

Pentru a investiga dieta speciei A. deyiremeda, opt dintre cei 25 de dinți găsiți în siturile Burtele au fost supuși unei analize izotopice, prelevându-se doar probe de smalț. Rezultatele arată că, în timp ce specia lui Lucy era o consumatoare mixtă de resurse C3 ( copaci și arbuști ) și plante C4 ( ierburi și papură tropicale ), A. deyiremeda se baza în principal pe resurse C3.

Profilul izotopic al carbonului seamănă cu cel observat la homininii mai vechi, cum ar fi Ardipithecus ramidus și Australopithecus anamensis, sugerând că A. deyiremeda nu a exploatat același spectru de resurse ca A. afarensis.

Reconstituirea mediului în care au trăit hominizii

Un alt aspect esențial al cercetării a fost stabilirea cu exactitate a vârstei fosilelor și reconstituirea mediului antic în care au trăit acești hominizi. Munca detaliată de teren de la Woranso-Mille a permis cercetătorilor să definească relațiile stratigrafice dintre rămășițe, ceea ce este crucial pentru a determina când și în ce condiții de mediu au coexistat diferitele specii.

Pe lângă cei 25 de dinți găsiți la Burtele, echipa lui Haile-Selassie a recuperat maxilarul unui individ juvenil care, pe baza anatomiei sale dentare, aparține în mod clar exemplarului A. deyiremeda. Acest maxilar își păstrează toți dinții de lapte erupți, împreună cu numeroși dinți permanenți în curs de dezvoltare în osul mandibular, permițând cercetătorilor să estimeze că individul avea în jur de 4,5 ani în momentul morții.

Analiza prin tomografie computerizată a dinților în curs de dezvoltare relevă un model de dezvoltare inegal între incisivi și molari, similar cu cel observat la maimuțele mari moderne și la alte australopitecine timpurii, cum ar fi specia lui Lucy. În ciuda dovezilor tot mai numeroase privind diversitatea acestor australopitecine timpurii – în ceea ce privește dimensiunea corpului, dieta, locomoția și anatomia – datele sugerează că aveau modele de creștere foarte similare.

Răspunsul la înterbările legate de originile noastre

Înțelegerea modului în care se deplasau acești strămoși antici și a alimentației lor ne permite să înțelegem mai bine cum diferite specii puteau coexista fără ca una să o înlocuiască pe alta până la dispariție. Studierea acestor ecosisteme de acum milioane de ani nu numai că răspunde la întrebări despre originile noastre, dar oferă și indicii pentru interpretarea proceselor actuale și viitoare, cum ar fi schimbările climatice.

Fenomene de schimbări climatice comparabile cu cele observate astăzi au avut loc deja pe vremea lui Lucy și A. deyiremeda, iar lecțiile învățate din acea perioadă pot ajuta la atenuarea unora dintre cele mai adverse efecte ale schimbărilor climatice contemporane.