Cătălin Predoiu avertizează: „Ca urmare a lipsei unui guvern cu mandat deplin, România riscă să piardă trenul noii hărți economice a Europei”

„Ca urmare a lipsei unui guvern cu mandat deplin, România pierde șansa de a deveni un jucător esențial pe ruta marilor coridoare de conectivitate.

În contextul competiției globale pentru dezvoltarea rutelor comerciale, energetice și logistice, România se află într-un moment critic. Poziția sa geografică – la intersecția dintre Marea Neagră, Europa Centrală, Orientul Mijlociu, Caucazul de Sud și Asia Centrală – îi oferă oportunitatea de a deveni unul dintre principalele noduri de conectivitate ale continentului.

Absența unui guvern stabil și cu legitimitate politică deplină reduce capacitatea României de a negocia, promova și implementa proiecte strategice exact într-un moment în care, la Bruxelles și Washington, se redesenează harta coridoarelor eurasiatice. România riscă astfel, dacă nu poate fi ocolită, să rămână doar o țară de tranzit periferică.

Așa-numitul „Middle Corridor” (Coridorul de Mijloc) reprezintă alternativa la rutele comerciale care traversează Rusia pentru a conecta Europa de Asia. Acest coridor leagă China și Asia Centrală de Europa prin Marea Caspică, Caucaz și Marea Neagră.

România, prin Portul Constanța, ar putea deveni principalul punct de intrare în sau ieșire din Uniunea Europeană pentru mărfurile care sosesc din sau pleacă spre Asia Centrală prin Azerbaidjan, Georgia și Marea Neagră.

De asemenea, creșterea interconectivității dintre România și Bulgaria poate transforma România în țara-cheie pentru transportul de mărfuri pe ramura sudică a acestui coridor, care continuă din Georgia prin Turcia și Bulgaria. În prezent, din cauza deficitului de infrastructură și a interconectivității insuficiente, o parte importantă a fluxurilor de transport este direcționată din Bulgaria spre Ungaria prin Serbia, deși aceasta nu este stat membru al Uniunii Europene. Chiar dacă această rută este mai lungă, ea poate fi traversată mai rapid în anumite condiții logistice.

În paralel, proiecte precum cablul energetic submarin Georgia-România, la care doresc să se conecteze Azerbaidjanul și state din Asia Centrală, pentru a furniza energie verde Europei, pot transforma țara noastră într-o poartă de acces și pentru fluxurile energetice din regiunea caspică.

Acest coridor leagă Azerbaidjanul de Armenia și de exclava azeră Nahicevan, fiind dezvoltat în urma înțelegerii istorice de pace semnate la Casa Albă la 8 august 2025. Acordul a fost facilitat de președintele american Donald Trump, care a mediat negocierile dintre Azerbaidjan și Armenia și a susținut includerea unor componente economice și de conectivitate menite să transforme normalizarea relațiilor dintre aceste state într-un motor de dezvoltare regională.

Legat de aceste două coridoare, se poate observa o prezență americană tot mai importantă în Georgia în ultimele luni. Există investiții americane în portul georgian Poti și discuții privind implicarea în dezvoltarea portului de mare adâncime de la Anaklia.

Corespondentul natural al porturilor georgiene pe malul vestic al Mării Negre este Portul Constanța.

Acesta este un coridor de transport aflat în construcție prin Irak, care va conecta Golful Persic de Turcia, iar de acolo de Europa sau de Asia Centrală, prin Caucazul de Sud.

În contextul tensiunilor din Orientul Mijlociu și al riscurilor asociate Strâmtorii Hormuz, acest coridor capătă o importanță strategică și mai mare.

Acesta este un coridor susținut de Statele Unite, care leagă India de Europa prin Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Iordania și Israel, scopul fiind reducerea dependenței de rutele maritime tradiționale care traversează Strâmtoarea Bab el-Mandeb și Canalul Suez.

În contextul aprofundării parteneriatului strategic și economic dintre Uniunea Europeană și India, acest coridor este considerat de multe state occidentale unul dintre cele mai importante proiecte geoeconomice ale următoarelor decenii.

Este un alt coridor susținut de Uniunea Europeană și Statele Unite, care leagă Marea Mediterană, prin Grecia, de Bulgaria, România, Ucraina și Republica Moldova.

Dincolo de particularitățile fiecărui proiect, există un element comun esențial: toate aceste coridoare comerciale, energetice și logistice converg în bazinul Mării Negre. România este singurul stat membru al Uniunii Europene care combină o poziție strategică la Marea Neagră, un port de mare capacitate precum Constanța, are Canalul Dunăre-Marea Neagră și acces la Dunăre (cea mai ieftină autostradă trans-europeană), acces direct la piața unică europeană și posibilitatea de a conecta fluxurile de mărfuri, energie și date către Europa Centrală și de Vest.

Această combinație de avantaje geografice, economice și politice este rară la nivel continental și oferă României o oportunitate istorică de a deveni principalul hub de conectivitate dintre Europa, Caucaz, Asia Centrală și Orientul Mijlociu. Pentru valorificarea acestei oportunități este însă nevoie de decizie politică, investiții accelerate și o prezență activă la masa negocierilor internaționale.

Pe măsură ce aceste proiecte avansează, statele europene concurează pentru a deveni punctele de tranzit și terminale ale fluxurilor logistice. Italia și Franța, de exemplu, și-au desemnat câte un emisar special doar pentru IMEC.

Middle Corridor, TRIPP, New Development Road, IMEC și Coridorul Vertical reprezintă oportunități istorice de transformare a României într-un nod strategic continental. Fiecare zi de incertitudine politică reduce capacitatea României de a influența deciziile, de a atrage investiții și de a-și consolida rolul geoeconomic în regiunea Mării Negre.

În geopolitică, oportunitățile nu rămân disponibile la infinit: dacă România întârzie, alte noduri logistice din regiune vor absorbi fluxurile comerciale„, arată Predoiu.