Înălțarea Sfintei Cruci: Ce obiceiuri și tradiții se respectă pe 14 septembrie

Pe 14 septembrie, sărbătorim amintirea a două evenimente importante din istoria lemnului Sfintei Cruci.

14 septembrie, două sărbători religioase importante

Una dintre aceste sărbători este Aflarea Crucii, pe care a fost răstignit Mântuitorul si înălțarea ei solemnă în văzul poporului, de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335.

A doua sărbătoare importană este Aducerea sau întoarcerea Sfintei Cruci de la perșii păgâni, la anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălțat-o în văzul credinciosilor, la 14 septembrie 630.

După mărturia unei cronici anonime, sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci ar fi luat ființă în anul 335.

În acel an, în ziua de 13 septembrie, a avut loc sfințirea celebrei basilici construite de împăratul Constantin cel Mare deasupra mormântului Domnului (Marturiou, Martyrium). A doua zi, fiind adunați acolo cu acel prilej mulți episcopi și credincioși, episcopul Macarie al Ierusalimului a arătat, pentru prima dată, de pe amvonul bisericii, sfântul lemn al Crucii Răstignirii, pentru ca să-l vadă și să-l venereze toți cei de față.

De atunci, a rămas definitiv ziua de 14 septembrie ca sărbătoare a „Înălțãrii” sau „Arătării” Sfintei Cruci. Cu timpul, sărbătoarea principală de la 13 septembrie, a rămas în umbră și, deși a fost celebrată prin slujba zilei, care figurează încă în Mineiul ortodox pe septembrie (la ziua de 13), ea a rămas ca o simplă înainte-prăznuire a sărbătorii Înălțării Crucii, de a doua zi (14 septembrie), pe care a trecut accentul principal. La aceasta, s-a adăugat și amintirea aflării Sfintei Cruci, care se sărbătorea până atunci la date diferite: la unii în Vinerea Patimilor, la alții în Lunea Paștilor.

Zi de post

Înălțarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că ea ne aduce aminte de Patimile și moartea Mântuitorului.

Ziua de 14 septembrie mai marchează și sfârșitul verii și începutul toamnei.

Principalele obiceiuri și practici de schimbare a anotimpului călduros (vara) cu unul rece (toamna) sunt concentrate în jurul echinocțiului de toamnă și se manifestă cu ocazia unor sărbători religioase sau populare ce ating maximul la Ziua Crucii.

Calendarul popular consemneză aceasta zi și sub alte denumiri, cum ar fi Carstovul Viilor sau Ziua Șarpelui. Sub prima denumire, ziua este cunoscută mai ales în zonele deluroase și sudice, în zonele viticole, marcând începutul culegerii viilor, iar sub denumirea de Ziua Șarpelui este cunoscută pretutindeni.

Se crede că șerpii si alte reptile încep să se retragă în ascunzițurile subterane, hibernând până în primăvara următoare. În unele sate încă se mai crede că șerpii, înainte de a se retrage, se strâng mai mulți la un loc, se încolăcesc și produc o mărgică numită „piatra nestemată”, folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor.

Obiceuri și tradiții de Înălțarea Sfintei Cruci

De Ziua Crucii, se strâng ultimele plante de leac (boz, micșunele, mătrăgună, navalnic) ce se duc, împreuna cu buchetele de flori și busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii și a fi sfințite.

Plantele sfințite se păstrează, apoi, în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite la nevoie în vindecarea unor boli sau sunt utilizate la farmecele de dragoste (navalnicul). Se consideră că acum florile se plang una alteia pentru că se usucă și mor, iar cele ce infloreau după această zi (brândușa de toamnă) erau socotite flori ale morților.

Busuiocul sfințit de Ziua Crucii se punea în vasele de apa ale păsărilor, pentru a le feri de boli, în lăutoarea fetelor, pentru a nu le cădea părul, și la streșinile caselor, pentru a le feri de rele, în special de trăsnete.