România aruncă cu 40% mai multă mâncare decât media europeană: peste 180 kg pe an pentru fiecare locuitor

Datele oficiale publicate joi de Eurostat arată că fiecare român a irosit, în medie, 181 de kilograme de alimente pe an, semnificativ peste media Uniunii Europene de 130 kg per persoană, raportat la numărul de locuitori. Cu alte cuvinte, românii au aruncat cu aproximativ 40% mai multă mâncare decât media europeană.

La polul opus se situează țări precum Malta, Cipru sau Estonia, cu mai puțin de 100 kg de deșeuri alimentare pe locuitor.

La nivel european, gospodăriile sunt principala sursă de risipă alimentară, generând peste jumătate din total (53%), echivalentul a 69 kg pentru fiecare locuitor. În România, proporția este similară, însă cantitatea pe cap de locuitor este mult mai mare: gospodăriile au generat 1,88 milioane de tone de alimente irosite, echivalentul a aproape 100 kg de mâncare aruncate de fiecare persoană.

Mâncarea se pierde încă din ferme

România se remarcă și prin pierderile ridicate din producția primară – adică din agricultură, pescuit și creșterea animalelor – aproximativ 613 mii de tone de alimente irosite anual, echivalentul a peste 30 kg per locuitor. Este una dintre cele mai mari valori din UE, alături de Franța și Germania, dar și peste nivelul înregistrat în Ungaria (circa 340 mii tone) sau Bulgaria (aproximativ 300 mii tone). Aceste pierderi provin din alimente produse, dar nevândute, cum ar fi fructe, legume sau produse lactate respinse din motive de aspect ori din lipsa transportului spre centre de procesare.

Sectorul restaurantelor și serviciilor alimentare a generat 543 de mii de tone de deșeuri în 2023, peste media Uniunii Europene.O mare parte din această risipă provine din porții prea mari, planificare deficitară a meniurilor sau alimente gătite, dar neconsumate. În unele cazuri, restaurantele aruncă zilnic cantități mari de mâncare rămasă la finalul programului, care nu poate fi revândută a doua zi.

În schimb, industria alimentară și sectorul de distribuție din România par mai eficiente, potrivit Eurostat, contribuind cu o pondere mai mică la totalul național de deșeuri alimentare comparativ cu gospodăriile sau producția primară.

Lecții europene de bune practici

În alte state europene, aceste sectoare au reușit să reducă pierderile prin donarea surplusului către băncile de alimente sau prin tehnologii de gestionare a stocurilor în timp real. De exemplu, Franța a impus prin lege ca supermarketurile să doneze produsele alimentare nevândute către organizații caritabile, iar în Italia există stimulente fiscale pentru companiile care redirecționează surplusul alimentar.

În Danemarca și Olanda, platforme digitale conectează restaurantele și magazinele cu ONG-uri sau consumatori, permițând vânzarea la preț redus a alimentelor aproape de termenul de expirare.

Doar într-un singur an, 2023, europenii au aruncat peste 58 de milioane de tone de alimente cu aproape 1% mai mult decât în anul precedent, o cantitate uriașă, echivalentă cu greutatea a peste 580 de nave de croazieră.

Cele mai mari cantități au fost raportate în Germania (10,9 milioane de tone), Franța (9,7 milioane de tone) și Italia (8,1 milioane de tone). Valorile reprezintă greutatea totală a alimentelor aruncate într-un an, calculată în masă proaspătă, inclusiv apa și alte părți naturale ale produselor, înainte de uscare sau procesare. La polul opus, Islanda și Malta au înregistrat cele mai mici volume de deșeuri alimentare.

Deșeurile alimentare includ atât părțile comestibile ale alimentelor (mâncarea propriu-zisă), cât și părțile necomestibile, precum coji, oase sau resturi vegetale.

Înjumătățirea risipei până în 2030

Uniunea Europeană și-a propus ca, până în 2030, să reducă la jumătate cantitatea de mâncare aruncată la nivel de retail și consumator. Și în România există o lege a risipei alimentare (Legea 217/2016), însă aplicarea ei rămâne limitată. Actul normativ prevede ca operatorii economici din sectorul agroalimentar să ia măsuri pentru prevenirea și reducerea pierderilor – de la vânzarea la preț redus a produselor aflate aproape de termenul de expirare, până la donații către organizații umanitare sau pentru hrana animalelor, atunci când aceste produse nu mai pot fi comercializate.

Potrivit Eurostat, „măsurarea risipei alimentare este esențială pentru a orienta eficient eforturile de reducere”.