OPINIE: Pentru câteva minute am uitat cine este premierul României

României i s-a cerut să fie mândră azi. Al treilea pod suspendat ca mărime în Europa, a fost inaugurat cu mare fast în această dimineaţă. Podul care leagă Brăila de Tulcea.

Prezenţi la eveniment au fost toţi oamenii de seamă ai ţării.

Preşedintele Iohannis, premierul sau premierii, Marcel Ciolacu şi Nicolae Ciucă, Sorin Grindeanu şi Mihai Tudose, Adina Vălean şi o mulţime de consilieri ai cabinetului Ciolacu.

Sub un soare arzător, preşedintele Iohannis, cu ochelarii de soare care l-au consacrat deja, tip aviator, a inspectat şantierul şi a discutat cu constructorul. L-am văzut fericit.

Păşind spre locul unde era instalat pupitrul de la care urmau să vorbească, o imagine mi-a rămas în minte şi mi-a sărit în ochi.

Preşedintele României, flancat la dreapta de Mihai Tudose şi la stânga de Nicolae Ciucă.

Nefirescul vine din întrebarea: ce rol juca azi Mihai Tudose de a avut ocazia să păşească în dreapta preşedintelui la marea inaugurare?

Prezenţa lui se justifica în felul următor: a fost premierul care a semnat contratul pentru demararea lucrărilor în 2017.

Dar atunci de ce nu a primit invitaţie şi Viorica Dăncilă, care era premier când şantierul a fost oficial deschis? Sau Ludovic Orban sau Florin Cîţu, care şi ei au ocupat primul scaun de la Palatul Victoria?

M-am gândit că ei au căzut în dizgraţie, în timp ce Tudose nu, mai ales că local este cunoscut podul, ca podul lui Tudose.

Am ascultat discursurile celor prezenţi şi care s-au înghesuit la pupitru pentru a transmite mesajul propriu. Fiecare cu propria versiune şi viziune asupra a ce înseamnă Podul de la Brăila pentru România.

Discursuri cel mai probabil scrise de echipele de consilieri din spatele oamenilor din prima linie a ţării.

Şi nu vreau să mă opresc la mesajul transmis, ci la ordinea mesajelor şi de unde confuzia mea.

Sorin Grindeanu, în calitate de ministru al Transporturilor, a fost amfitrionul evenimentului şi în această calitate a luat primul cuvântul. Cu bucurie în voce şi vădit cuprins de emoţie, l-a invitat pe primul om din stat, preşedintele Iohannis.

Nimic nefiresc până aici.

În schimb, ordinea firească pentru mine era ca după preşedintele Iohannis să urmeze premierul, actualul, Marcel Ciolacu.

Deci îmi poţi înteţelege suprinderea când după preşedinte, Nicolae Ciucă a luat cuvântul.

Timp de câteva minute am avut dubiu dacă m-am întors în trecut sau prezentul nu mai îmi e clar, şi domnul Ciucă este în continuare premier, iar rocada nu s-a mai făcut. O senzaţie pe care am tot avut-o în ultimele zile.

Redau fragmentul cu care Nicolae Ciucă a început alocuţiunea:

„Avem, astăzi, şansa să păşim pe cel mai mare pod suspendat din România şi al treilea din Europa, aşa cum ne-a plăcut de fiecare dată să vorbim despre acest obiectiv de infrastructură mare. Este cel mai complex şi cel mai important proiect românesc de infrastructură de după 1989. S-au investit aici multe resurse, s-a muncit mult şi iată că a ieşit un lucru trainic.  Îi felicit pe toţi cei care au contribuit la această lucrare de mare anvergură.”

L-am văzut pe Nicolae Ciucă diferit azi, faţă de atunci când era şef la Palat. Mai sigur pe el, cu un mesaj clar, concis, sigur idealizarea unei lucrări de infrastructură în discurs o pun pe seama consilierilor, însă este cert că postura de şef de partid îi prieşte.

Şi atunci mă întreb: are Guvernul României doi premieri?